EMITENT: Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Inovării
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 23 din 12 ianuarie 2010
În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării,
ministrul educaţiei, cercetării şi inovării, interimar, emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic: Comunicare didactică - clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a, Managementul proiectelor - clasa a XI-a, Noile educaţii - clasa a XI-a, Biblioteconomie - clasele a XI-a-a XII-a, Psihopedagogia activităţilor ludice - clasele a XI-a-a XII-a, Educaţia adulţilor - clasa a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil artistic: Bazele ştiinţifice ale conservării şi restaurării - clasele a IX-a şi a X-a, Instrument principal - instrumente cu coarde - clasa a IX-a, Instrument principal - pian - clasa a IX-a, Instrument principal [Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat - percuţie] - clasele a IX-a-a X-a, Materiale şi tehnici utilizate în conservare-restaurare - clasele a IX-a şi a X-a, Ansamblu coral - clasa a IX-a, Ansamblu orchestral - clasa a IX-a, Istoria muzicii - clasele a XI-a-a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 2*, care face parte integrantă din prezentul ordin.
_________
* Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
ART. 3
(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice dispoziţie contrară privind programele şcolare menţionate la art. 1 şi art. 2 se abrogă.
ART. 4
Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direcţia generală educaţie timpurie, şcoli, performanţă şi programe, Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
p. Ministrul educaţiei,
cercetării şi inovării, interimar,
Cătălin Ovidiu Baba,
secretar de stat
Bucureşti, 12 noiembrie 2009.
Nr. 5.913.
ANEXA 1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
COMUNICARE DIDACTICĂ
CLASELE a IX-a şi a X-a
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Curriculum diferenţiat pentru
filiera vocaţională, profil pedagogic
specializările: învăţător/educatoare,
instructor animator, instructor pentru activităţi
extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist
CLASA a XII-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
Curriculum diferenţiat pentru
filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea pedagog şcolar
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru disciplina Comunicare didactică care urmează să fie realizată la Filiera vocaţională - Profil pedagogic, specializările învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, bibliotecar documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Disciplina se centrează pe studierea problematicii comunicării realizate în spaţiul educaţional şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea actului didactic.
Prin studierea disciplinei Comunicare didactică se urmăreşte:
● dezvoltarea la elevi a gândirii critice şi raţionale, corectă din punct de vedere logic, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare;
● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare controlului situaţiilor de comunicare, în vederea pregătirii acestora pentru integrarea socio-profesională activă.
Astfel, demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la comunicarea didactică, managementul situaţiilor de comunicare realizate în clasă, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa profesională.
Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul comunicării educaţionale în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces.
Această abordare are la bază ideea importanţei comunicării în activitatea umană, profesională sau socială, în gestionarea situaţiilor de negociere sau în rezolvarea conflictelor interpersonale ivite.
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu (clasele a IX-a şi a X-a), un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:
● Comunicare în limba maternă,
● Comunicare în limbi străine,
● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,
● Competenţă digitală,
● A învăţa să înveţi,
● Competenţe sociale şi civice,
● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,
● Sensibilizare şi exprimare culturală.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii (clasele a IX-a şi a X-a) şi de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.
Contribuţia disciplinei Comunicare didactică la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie în sistem european este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie.
Disciplina Comunicare didactică contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:
● Competenţe sociale şi civice
● Comunicare în limba maternă
● A învăţa să înveţi
● Sensibilizare şi exprimare culturală
Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:
● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;
● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;
● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;
● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;
● asigurarea calităţii în educaţie.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Valori şi atitudini
- Competenţe specifice şi conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei.
Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară pentru disciplina Comunicare didactică urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice, precum şi elaborarea unor sugestii metodologice.
Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.
Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea │
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea │
│ posibilităţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor │
│ referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul │
│ educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Comunicare didactică au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
● exigenţă faţă de calitatea actului comunicaţional de factură didactică;
● disponibilitate şi interes pentru comunicare, în general şi pentru comunicarea didactică, în special;
● încredere în abilităţile proprii de comunicare;
● relaţionare pozitivă cu ceilalţi;
● coerenţă şi rigoare în exprimare;
● gândire critică şi flexibilă;
● independenţă în gândire şi în acţiune;
● capacitate de interinfluenţare, în sens pozitiv, în comunicare;
● respect în relaţionarea cu alteritatea;
● participarea activă şi interactivă în dezbateri;
● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor;
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
- clasa a IX-a -
- specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Definirea şi caracterizarea comunicării │I. Comunicarea umană │
│ umane │● Conceptul de comunicare umană │
│1.2. Enumerarea elementelor componente ale │ - definiţii; │
│ procesului comunicării şi a rolului lor │ - modele; │
│ funcţional │ - teorii; │
│2.1. Aplicarea cunoştinţelor specifice în │ - comunicare şi limbaj; │
│ explicitarea rolului limbajelor în │● Elemente constitutive ale procesului │
│ comunicare │ comunicaţional: emiţător, receptor, cod, │
│3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │ canal de comunicare, mesaj, receptor, │
│ recunoaşterea, caracterizarea şi │ feed-back, context comunicaţional │
│ clasificarea formelor de comunicare │● Formele de comunicare umană - inventare │
│ umană │ şi taxonomii │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.3. Definirea şi caracterizarea comunicării │II. Comunicarea didactică şi problematica │
│didactice │ei specifică │
│1.4. Identificarea formelor comunicării │● Comunicare interpersonală, comunicarea │
│didactice, explicitarea rolului lor şi a │ educaţională, comunicarea didactică - │
│elementelor de convergenţă teleologică │ delimitări terminologice │
│1.5. Identificarea specificităţii formelor │● Comunicarea didactică - specific, carac- │
│comunicării didactice din perspectivă │ terizare, mecanisme, valenţe şi funcţii │
│operaţională │● Schema comunicării didactice (modelul │
│1.6. Explicarea schemei comunicării didactice│ Meyer-Eppler) │
│2.2. Exersarea competenţei de elaborare a │● Elemente de erotetică didactică │
│întrebărilor şi de construire a discursului │● Formele comunicării didactice. Interde- │
│comunicaţional │ pendenţa funcţional-dinamică dintre ele │
│3.2. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │ > Comunicarea orală │
│clasificarea şi exemplificarea registrelor de│ - Comunicarea verbală │
│comunicare didactică │ - Comunicarea nonverbală/ neverbală │
│4.1. Analiza şi interpretarea situaţiilor de │ - Comunicarea paraverbală │
│comunicare cotidiană, din perspectivă │ > Comunicarea scrisă │
│didactică │ - Caracteristici │
│4.2. Analiza impactului factorilor perturba- │ - Metode, tehnici şi instrumente de │
│tori asupra eficienţei comunicării didactice │ comunicare scrisă │
│5.1. Participarea la analiza unor situaţii de│● Registre de comunicare: vizual, auditiv, │
│blocaj/ barieră în comunicare şi luarea │ tactil │
│deciziilor cu privire la stabilirea strate- │● Factori perturbatori, bariere şi blocaje │
│giilor de eliminare a acestora │ în procesul comunicării didactice │
│ │● Factori perturbatori în comunicarea │
│ │ didactică: │
│ │ - factori care ţin de relaţia educaţională
│ │ - factori care ţin de personalitatea │
│ │ profesorului şi a elevilor │
│ │ - factori materiali şi fizici │
│ │ - factori contextuali │
│ │● Bariere şi blocaje în comunicarea │
│ │ didactică │
│ │ - Efecte în procesul comunicaţional │
│ │ - Modalităţi de prevenire │
│ │ - Modalităţi de depăşire │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
- clasa a X-a -
- specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Definirea conceptelor de comunicare │I. Interacţiune şi comunicare. Managementul│
│intra- şi interpersonală │comunicării didactice │
│1.2. Identificarea structurilor relaţionale │● Elemente de pedagogia grupurilor (orga- │
│la nivel de grup, din perspectiva comunicării│ nizarea activităţilor în grup, reţele de │
│eficiente │ comunicare, status-uri şi roluri, res- │
│1.3. Identificarea caracteristicilor situaţi-│ ponsabilităţi, cooperare şi competiţie la│
│ilor conflictuale şi a tipurilor de influenţe│ nivelul grupului etc.) │
│pe care le implică │● Comunicarea intrapersonală şi │
│3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │ interpersonală │
│caracterizarea activităţilor educaţionale de │● Comunicare şi conflict │
│grup în viziune curriculară modernă │ - Delimitări conceptuale │
│4.1. Analizarea unor situaţii conflictuale şi│ - Tipologia conflictelor │
│identificarea strategiilor şi tehnicilor de │ - Strategii de prevenire şi rezolvare a │
│prevenire şi rezolvare │ conflictelor │
│ │● Valorificarea conflictelor în situaţii │
│ │ educaţionale │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.4. Definirea comunicării asertive şi │II. Comunicarea asertivă şi valenţele ei │
│identificarea tehnicilor de comunicare │formative în procesul comunicaţional │
│asertivă │● Delimitări conceptuale │
│2.1. Aplicarea tehnicilor de comunicare │● Tehnici de comunicare asertivă │
│asertivă în situaţii diverse de interacţiune │● Ilustrarea practică a valenţelor │
│şi comunicare │ formative ale comunicării asertive. │
│ │ Analiza unor situaţii de comunicare reale│
│ │ şi simulate │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│3.2. Utilizarea lucrului în echipă pentru │III. Tehnici de comunicare publică │
│caracterizarea situaţiilor de comunicare │● Tehnici de argumentare şi prezentare │
│publică şi a mecanismelor de realizare a │publică │
│acesteia │ - Argumentarea şi structura argumentării │
│2.2. Cultivarea unor mecansime de control │ - Funcţiile argumentării │
│afectiv, cognitiv şi comportamental │ - Tipuri de argumentare │
│5.1. Participarea la exersarea strategiilor │ - Argumente şi contraargumente │
│de ascultare activă în situaţii de comunicare│● Strategii de ascultare activă. Rolul lor │
│create │în optimizarea comunicării didactice │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
- clasa a XII-a -
- specializarea pedagog şcolar
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Identificarea oportunităţilor oferite de│I. Integrarea TIC în comunicarea didactică │
│TIC în vederea ameliorării comunicării │● Valorificarea potenţialului didactic al │
│didactice │ mijloacelor audio-vizuale │
│3.1.Relaţionarea optimă în cadrul activităţii│● Valorificarea facilităţilor oferite de │
│de grup pentru proiectarea de situaţii │ computere; Internet-ul, bazele de date │
│educaţionale care integrează utilizarea │ electronice ş.a. │
│computerului şi a soft-urilor educaţionale, │● Utilizarea soft-urilor educaţionale │
│a mijloacelor audiovizuale şi a mijloacelor │● Comunicarea didactică prin mijloace media│
│media │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.2. Identificarea competenţelor de │II. Competenţele de comunicare ale pedago- │
│comunicare specifice profesiei de pedagog │gului şcolar. Dezvoltarea competenţelor de │
│şcolar şi a modalităţilor de dezvoltare a │comunicare şi relaţionare │
│acestora │● Prezentarea rolurilor şi atribuţiilor │
│1.3. Cunoaşterea legislaţiei şi domeniilor de│ pedagogului. │
│competenţă specifice rolului şi statutului │● Legislaţia care reglementează activitatea│
│profesional al pedagogului şcolar │ pedagogului şcolar. Cerinţe de pregătire │
│4.1. Dezvoltarea unei atitudini reflexive │şi formare profesională. Psihoprofesiograma│
│asupra propriei activităţi şi cariere │● Rolul comunicării în activitatea peda- │
│profesionale │ gogului. Comunicarea şi colaborarea cu │
│5.1. Luarea deciziilor cu privire la inte- │ ceilalţi factori educativi (personal │
│grarea conduitei prosociale şi umaniste în │ didactic, familia, psihologul) │
│stilul profesional propriu │● Deontologia profesională a pedagogului │
│5.2. Exersarea competenţelor de comunicare │ │
│în situaţii de interacţiune reale şi simulate│ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.4. Identificarea nevoilor de formare ale │III. Cunoaşterea personalităţii elevului - │
│elevilor de vârstă şcolară mijlocie şi mare │condiţie a comunicării educaţionale │
│2.1. Utilizarea conceptelor şi teoriilor │eficiente │
│însuşite la psihologia vârstelor în caracte- │● Profilul psihologic al şcolarului mijlo- │
│rizarea psihologică a preadolescentului şi │ ciu. Pubertatea. Probleme specifice de │
│adolescentului │ relaţionare │
│2.2. Utilizarea instrumentelor specifice de │● Profilul pedagogic al şcolarului mare. │
│cunoaştere a personalităţii preadolescentului│ Adolescenţa. Probleme specifice de │
│şi adolescentului │ relaţionare │
│3.1. Prevenirea şi gestionarea corecta a unor│● Metode de cunoaştere a personalităţii │
│situatii de criză educaţională ce pot apărea │ preadolescentului şi adolescentului │
│în grupurile de elevi │● Fişa de caracterizare psihopedagogică a │
│ │ elevului │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.3. Valorificarea experienţelor de învăţare │IV. Managementul timpului în internatele │
│ale elevilor dobândite în alte contexte │şcolare │
│2.4. Respectarea unor tehnici de completare a│● Organizarea internatelor şcolare. Cadru │
│protofoliului pedagogului │ legislativ │
│4.2. Manifestarea unui comportament activ şi │● Fundamentarea ştiinţifică a programului │
│responsabil în proiectarea, organizarea şi │ zilnic şi săptămânal al internatelor │
│evaluarea unor activităţi educative specifice│ şcolare │
│internatelor │● Documentele pedagogului │
│ │● Tipuri de activităţi educative organizate│
│ │ în internate. Proiectarea activităţilor │
│ │● Organizarea studiului individual al │
│ │ elevilor │
│ │● Valorificarea aptitudinilor artistice │
│ │ prin programe cultural-distractive │
│ │● Dezvoltarea conduitei fizice prin │
│ │ activităţi sportive │
│ │● Dezvoltarea comportamentelor prosociale, │
│ │ dezirabile, din punct de vedere etic în │
│ │ colectivităţile din internate │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Comunicare didactică, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:
● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic;
● să-şi orienteze propria activitate în vederea formării, la elevi, a competenţelor de comunicare cu specific didactic;
● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:
● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;
● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;
● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;
● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice comunicării didactice şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă;
● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală);
● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:
● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat;
● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;
● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;
● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic;
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.
Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.
Procesul de evaluare va pune accent pe:
● corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară
● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai",
Cluj-Napoca
prof. grd. I Mihaela UNGUREANU Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi
prof. dr. Daniel PAVELEA ISJ Bistriţa
Consultant pe probleme de curriculum:
Prof. Marius AVRAM Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar -
MECI
prof. gr. I Roxana ILIE Colegiul Naţional Elena Cuza, Bucureşti
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
MANAGEMENTUL PROIECTELOR
CLASA a XI-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
CURRICULUM DIFERENŢIAT
FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC
SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST
INSTRUCTOR-ANIMATOR, INSTRUCTOR PENTRU ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Managementul proiectelor, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.
Disciplina Managementul proiectelor vizează în spaţiul educaţional formarea competenţelor necesare pentru iniţierea, proiectarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi şi tehnici specifice activităţii didactice bazate pe proiect.
Disciplina Managementul proiectelor abordează atât strategia de predare-învăţare bazată pe proiectul de investigaţie, cât şi proiectul ca demers instituţional.
Prin studierea disciplinei Managementul proiectelor se urmăreşte:
● dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, a gândirii critice şi raţionale, a competenţelor de comunicare;
● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare iniţierii şi monitorizării situaţiilor de cercetare şi abordare inovativă a problematicii educaţionale;
● dobândirea unor tehnici şi strategii de management necesare în instituţiile în care de aplică proiectul educaţional, în raport cu diferite grupuri şi categorii de beneficiari, elevi de diferite vârste, adulţi.
Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la societate, management şi argumentare, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa privată şi publică. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul proiectului în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces.
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) creionează profilul absolventului din învăţământul liceal, profil care are la bază opt domenii de competenţe-cheie, respectiv:
● Comunicare în limba maternă,
● Comunicare în limbi străine,
● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,
● Competenţă digitală,
● A învăţa să înveţi,
● Competenţe sociale şi civice,
● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,
● Sensibilizare şi exprimare culturală.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini pe care tânărul se va baza pentru o bună integrare şi inserţie atât la nivel social cât şi pe piaţa muncii.
Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează cu ajutorul mai multor paradigme educaţionale vizând atât domenii "academice" cât şi o serie de aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.
Contribuţia disciplinei Managementul proiectelor la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este atât directă, prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie referitoare la comunicare, învăţare continuă, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, cât şi indirectă, prin sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie asociate.
Disciplina Managementul proiectelor contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoare domenii de competenţe-cheie:
- Competenţe sociale şi civice
- Comunicare în limba maternă
- Comunicare în limbi străine
- A învăţa să înveţi
- Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
- Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
- Sensibilizare şi exprimare culturală
- Competenţă digitală.
Principiile care întemeiază elaborarea prezentei programe şcolare sunt în conformitate cu principiile didacticii moderne, respectând caracterul general-normativ, sistematic, dinamic şi deschis:
- centrarea pe elev, ca subiect al activităţii didactice;
- compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei, a particularităţilor de vârstă şi individualităţii elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;
- realizarea unei strânse legături între partea teoretică şi cea practică a conţinutului informaţional;
- asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;
- dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;
- asigurarea calităţii în educaţie.
Structura programei include următoarele componente:
● Nota de prezentare,
● Competenţe generale,
● Competenţe specifice şi conţinuturi
● Valori şi atitudini,
● Sugestii metodologice.
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, au un grad ridicat de generalitate, de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectivatitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţionale.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Managementul proiectelor urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţe specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale, prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.
Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea │
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilită- │
│ ţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referi- │
│ toare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Managementul proiectelor promovează următoarele valori şi atitudini:
● participare la viaţa socială fundamentată pe elaborarea de proiecte
● disponibilitate şi interes pentru managementul grupurilor de elevi, în general, pentru conceperea şi gestionarea unor proiecte educative, în special
● încredere în abilităţile manageriale proprii
● relaţionare pozitivă cu ceilalţi
● gândire critică şi flexibilă
● capacitate de a lua decizii întemeiate pe argumente
● independenţă în gândire şi în acţiune
● exigenţă faţă de calitatea actului managerial
● creativitate în conceperea unui proiect educaţional
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Definirea noţiunilor specifice │I. Proiectul - descriere generală şi │
│activităţii didactice bazate pe proiect │concepte fundamentale │
│1.2. Utilizarea conceptelor specifice în │● Proiectul - delimitări conceptuale │
│caracterizarea şi clasificarea ipostazelor │● Ipostaze ale proiectului în context │
│proiectului în contexte educaţionale │ educaţional │
│ │ - Învăţarea bazată pe proiect: specific, │
│ │ structură, obiective,sarcini de învăţare,│
│ │ modalităţi de finalizare a proiectului │
│ │ - Proiectul de dezvoltare instituţională │
│ │ - Proiectul de parteneriat interinsti- │
│ │ tuţional │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.3. Identificarea problemelor şi definirea │II. Managementul de proiect - esenţă, │
│proiectului în raport cu acestea │condiţii de calitate, etape │
│2.1. Aplicarea conceptelor privind │● Managementul de proiect - definiţii şi │
│planificarea şi desfăşurarea proiectului, │ tendinţe contemporane în managementul de │
│managementul de proiect │ proiect │
│3.1. Cooperarea cu ceilalţi în stabilirea │● Ciclul de viaţă al proiectului │
│finalităţilor şi a pachetelor de activităţi │● Concepte specifice în planificarea │
│ale proiectului pe baza problemelor │ proiectului: factori interesaţi, metode │
│identificate │ şi instrumente de analiză de nevoi, │
│3.2. Realizarea unor schimburi de opinie │ documente specifice │
│cu privire la competenţele manageriale │● Construirea planului de iniţiere a │
│generale │ proiectului: finalităţi, sarcini, roluri,│
│4.1. Plasarea adecvată a managementului │ activităţi şi produse │
│de proiect în contextul preocupărilor │● Etape de desfăşurare a proiectului │
│profesionale proprii │ - Implementarea proiectului │
│5.1. Participarea la evaluarea produselor │ - Gestionarea resurselor │
│proiectului prin raportarea la indicatori şi │ - Monitorizarea şi controlul proiectului │
│standarde de calitate │ - Evaluarea proiectului şi integrarea │
│ │ feedback-ului │
│ │● Calităţile managerului de proiect: │
│ │ importanţă, roluri, competenţe manage- │
│ │ riale generale, portretul managerului │
│ │ de proiect │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│3.3. Utilizarea lucrului în echipă pentru │III. Proiectul educaţional - specific, │
│elaborarea documentaţiei specifice │tipologie, valenţe formative │
│diferitelor tipuri de proiecte educaţionale │● Clasificarea proiectelor educaţionale în │
│3.4. Crearea echipelor şi a grupurilor de │ contexte diverse: la nivel de clasă, la │
│lucru pentru iniţierea, organizarea şi │ nivel de şcoală, la nivel interinstitu- │
│implementarea proiectelor educaţionale │ ţional, la nivel interjudeţean şi │
│5.2. Participarea la identificarea de │ naţional, la nivel internaţional │
│posibili parteneri educaţionali şi │● Proiectul de parteneriat educaţional - │
│comunitari în vederea elaborării şi │ condiţii de calitate, roluri şi responsa-│
│desfăşurării de proiecte │ bilităţi specifice, instituţii comunitare│
│ │ ca posibili parteneri ai şcolii │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.2. Utilizarea conceptelor specifice în │IV. Proiectul de dezvoltare instituţională │
│elaborarea componentelor proiectului de │a unităţii şcolare │
│dezvoltare instituţională │● Structura proiectului de dezvoltare │
│4.2. Manifestarea unui comportament │ instituţională: viziune şi misiune; │
│activ şi responsabil în atragerea de │ analiza diagnostică; strategia proiec- │
│fonduri şi resurse pentru implementarea │ tului; planuri operaţionale │
│proiectelor de dezvoltare instituţională │● Organizarea activităţii în cadrul │
│5.3. Participarea la definirea ofertei │ proiectului │
│educaţionale a şcolii în forme accesibile │● Monitorizarea şi evaluarea proiectului │
│beneficiarilor serviciilor educative │ de dezvoltare instituţională │
│ │● Oferta educaţională a şcolii │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.4. Descrierea documentaţiei specifice │V. Proiectele educaţionale europene │
│proiectelor de finanţare agreate de diferiţi │● Tipologia proiectelor educaţionale │
│finanţatori │ europene │
│2.3. Aplicarea conceptelor specifice în │● Instituţii şi organizaţii finanţatoare în│
│realizarea unor proiecte educaţionale cu │ România şi în Uniunea Europeană │
│finanţare externă │● Documentarea specifică proiectului de │
│ │ finanţare │
│ │● Exigenţe în organizarea, implementarea, │
│ │ monitorizarea şi evaluarea proiectului │
│ │ cu finanţare externă; standarde de │
│ │ calitate │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.4. Dezvoltarea gândirii critice în │VI. Rolul proiectelor pentru dezvoltarea │
│argumentarea contribuţiei │instituţională şi personală │
│managementului de proiect la creşterea │● Rolul proiectelor în consolidarea rela- │
│calităţii actului educaţional şi în │ ţiei instituţie educaţională - comunitate│
│dezvoltarea personală │● Rolul proiectelor în dezvoltarea personală
│5.4. Participarea la luarea deciziilor cu │● Exemple de bune practici în managementul │
│privire la identificarea valenţelor │ de proiect - proiecte de succes │
│formative şi a potenţialului de dezvoltare │ │
│instituţională şi personală în contextul │ │
│implementării proiectului │ │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Magementul proiectelor, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:
● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic;
● să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor de comunicare cu specific didactic;
● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:
● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;
● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;
● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social, economic şi cultural;
● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice managementul proiectelor şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problemă;
● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (individuală/frontală şi pe grupe);
● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a noilor tehnologii de informare şi comunicare ca mijloace moderne de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:
● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială precum: gândire critică, utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi;
● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;
● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;
● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic.
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.
Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.
Procesul de evaluare va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai",
Cluj-Napoca
prof. gr. I Roxana ILIE Colegiul Naţional "Elena Cuza", Bucureşti
Consultant în domeniul curriculumului:
prof. gr. I Angela TEŞILEANU Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
în Învăţământul Preuniversitar - MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
NOILE EDUCAŢII
CLASA a XI-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
Curriculum diferenţiat pentru
filiera vocaţională, profil pedagogic
specializările: pedagog şcolar, bibliotecar-documentarist
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată la filiera vocaţională - profil pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Noile educaţii, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.
Disciplina se centrează pe studierea problematicii noilor educaţii şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ.
Prin studierea disciplinei Noile educaţii se urmăreşte:
● dezvoltarea la elevi a capacităţii de identificare şi analiză critică a problematicii educaţiei în societatea contemporană;
● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare promovării şi valorificării conţinuturilor şi mesajelor noilor educaţii în diverse contexte educaţionale.
Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la noile educaţii, realizarea finalităţilor acestora prin implementarea conţinuturilor vizate într-o varietate de contexte educaţionale de factură nonformală şi informală, competenţe relevante pentru rolurile ce vor fi asumate de elevi în viitor, în viaţa profesională.
Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul şi funcţiile noilor educaţii în contextul provocărilor educaţionale generate de o societate în permanentă schimbare.
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:
● Comunicare în limba maternă,
● Comunicare în limbi străine,
● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,
● Competenţă digitală,
● A învăţa să înveţi,
● Competenţe sociale şi civice,
● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,
● Sensibilizare şi exprimare culturală.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter - şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.
Contribuţia disciplinei Noile educaţii la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie.
Disciplina Noile educaţii contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie vizând educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:
● Competenţe sociale şi civice
● Comunicare în limba maternă
● A învăţa să înveţi
● Sensibilizare şi exprimare culturală
Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:
● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;
● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;
● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;
● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta, în formarea competenţelor;
● asigurarea calităţii în educaţie.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Valori şi atitudini
- Competenţe specifice şi conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate, şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea.
Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei.
Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului, corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Noile educaţii urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea unor sugestii metodologice.
Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; lectura integrală şi personalizată a programei şcolare, precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii, atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.
Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o varietate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea │
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea │
│ posibilităţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor │
│ referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul │
│ educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Noile educaţii au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
● exigenţă faţă de calitatea şi completitudinea actului educaţional nedidactic
● participare la viaţa socio-culturală a comunităţii
● relaţionare pozitivă cu ceilalţi
● gândire critică şi flexibilă
● independenţă în gândire şi în acţiune
● respect în relaţionarea cu alteritatea
● participare activă la viaţa socială
● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor
● angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu şcoala, familia, autorităţile locale şi cu alte instituţii cu responsabilităţi educaţionale
● atitudine deschisă faţă de nou
● disponibilitate pentru schimbare şi dezvoltare
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Utilizarea conceptelor psihopedagogice │I. Educaţia şi problematica lumii │
│în scopul interpretării corecte a relaţiei │contemporane │
│dintre evoluţiile economice, politice, │● Evoluţia sistemelor educative în │
│sociale de la nivel regional sau global şi │ contextul societăţilor contemporane │
│noile imperative impuse fenomenului educaţiei│● Îmbogăţirea conţinuturilor educaţiei - │
│2.1. Explicarea modului în care schimbările │ răspuns al sistemelor educative la │
│economice, politice şi sociale condiţionează │ evoluţia lumii contemporane │
│şi orientează diferitele componente ale │● Abordarea holistică a fenomenului │
│procesului educaţional (finalităţi, │ educaţional în context formal, nonformal │
│conţinuturi, strategii etc.) │ şi informal │
│3.1. Utilizarea lucrului în echipă pentru │ │
│analizarea rolului educaţiei în societatea │ │
│contemporană │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.2. Explicarea conceptului de "noi educaţii"│II. Dimensiuni/ laturi şi perspective noi │
│2.2. Caracterizarea principalelor tipuri de │în educaţie │
│noi domenii/conţinuturi ale educaţiei din │● Educaţia permanentă -principiu integrator│
│perspectiva obiectivelor urmărite, a │ şi unificator al educaţiei │
│conţinuturilor, precum şi a modalităţilor de │● "Noile educaţii"- delimitări conceptuale,│
│realizare (valorizare) în context formal, │ analiză diacronică şi sincronică │
│nonformal şi informal │ - Educaţia ecologică (obiective, │
│4.1. Manifestarea unui comportament social │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│activ şi responsabil, adecvat unei lumi în │ - Educaţia demografică (obiective, │
│schimbare │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│5.1. Argumentarea nevoii de dezvoltare a │ - Educaţia pentru tehnologie şi progres │
│unor noi domenii educaţionale şi a unor │ (obiective, conţinuturi, modalităţi de │
│perspective de abordare a educaţiei în raport│ realizare) │
│cu idealul educaţional al societăţilor │ - Educaţia interculturală (obiective, │
│contemporane │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│ │ - Educaţia pentru pace şi cooperare │
│ │ (obiective, conţinuturi, modalităţi de │
│ │ realizare) │
│ │ - Educaţia pentru democraţie şi drepturile
│ │ omului (obiective, conţinuturi,modalităţi│
│ │ de realizare) │
│ │ - Educaţia axiologică (obiective, │
│ │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│ │ - Educaţia pentru comunicare şi mass- │
│ │ media (obiective, conţinuturi, modalităţi│
│ │ de realizare) │
│ │ - Educaţia pentru o nouă ordine economică│
│ │ (obiective, conţinuturi, modalităţi de │
│ │ realizare) │
│ │ - Educaţia antreprenorială (obiective, │
│ │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│ │ - Educaţia pentru timp liber (obiective, │
│ │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│ │ - Educaţia pentru sănătate (obiective, │
│ │ conţinuturi, modalităţi de realizare) │
│ │ - Educaţia economică şi casnică modernă │
│ │ (obiective, conţinuturi, modalităţi de │
│ │ realizare) │
│ │- Educaţia pentru viaţa de familie │
│ │ (obiective, conţinuturi, modalităţi de │
│ │ realizare) │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.3. Explicarea raportului dintre noile │III. Valorificarea conţinuturilor "noilor │
│educaţii şi dimensiunile educaţiei (educaţie │educaţii" │
│intelectuală, morală, estetică, fizică) │● Raporturi între dimensiunile/laturile │
│2.4. Aplicarea cunoştinţelor însuşite în │ educaţiei şi noile educaţii │
│proiectarea unor activităţi de promovare a │● Modalităţi de implementare a "noilor │
│noilor educaţii în contexte nonformale │ educaţii" în contexte formale,non-formale│
│4.2. Susţinerea unui comportament activ, prin│ şi informale │
│valorificarea conţinutului noilor educaţii │● Demersuri de valorificare a "noilor │
│5.2. Proiectarea unor activităţi de promovare│ educaţii" în procesul instructiv-educativ│
│a noilor educaţii în contexte educaţionale │● Proiectarea activităţilor non-formale │
│formale, non-formale şi informale │ destinate promovării conţinuturilor │
│5.3. Participarea la luarea deciziilor şi la │ noilor educaţii │
│rezolvarea problemelor educaţionale ale │● Posibilităţi de promovare a noilor │
│comunităţii │ educaţii în contexte informale │
│ │● Aplicaţii practice - realizarea de │
│ │ proiecte educaţionale în parteneriat cu │
│ │ alte instituţii sau agenţi comunitari, │
│ │ relevante din perspectivă formativă │
│ │ pentru profilul de formare │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Noile educaţii, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:
- să orienteze elevii în cunoaşterea conceptelor şi practicilor de promovare a noilor educaţii;
- să-şi orienteze propria activitate spre identificarea posibilităţilor de valorificare a conţinuturilor noilor educaţii în diverse situaţii de învăţare;
- să manifeste creativitate în adecvarea demersului educaţional în funcţie de contextul educaţional şi de particularităţile participanţilor la acţiunea educaţională.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:
● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;
● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;
● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;
● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice noilor educaţii şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă;
● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală);
● utilizarea în activitatea instructiv-educativă a calculatorului, ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:
● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat;
● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;
● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;
● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic.
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.
Procesul de evaluare va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate, cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai",
Cluj-Napoca
prof. gr. I Mihaela UNGUREANU Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi
Consultant în domeniul curriculumului:
prof. gr. I Angela TEŞILEANU Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
BIBLIOTECONOMIE
CLASELE a XI-a şi a XII-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
CURRICULUM DIFERENŢIAT
FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC
SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată în ciclul superior al liceului, Filiera Vocaţională - Profil Pedagogic, Specializarea Bibliotecar-Documentarist, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta prevede studierea la clasele a XI-a şi a XII-a a disciplinei Biblioteconomie care înglobează totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice necesare organizării bibliotecii, a clasificării colecţiilor a conservării şi prezervării lor, precum şi cunoştinţele fundamentale necesare activităţii complexe de management de bibliotecă, marketing şi PR.
Programa şcolară pentru disciplina Biblioteconomie pune accent pe transmiterea cunoştintelor necesare activităţii în biblioteca şcolară, pe formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor, pe manifestarea unui comportament adecvat în relaţia cu publicul, în conformitate cu deontologia profesională, şi organizarea unei biblioteci moderne, care sa corespundă standardelor internaţionale în domeniu şi care să faciliteze dobândirea unor competenţe de tip acţional, fundamentale pentru rolurile asumate în profesia de bibliotecar-documentarist.
Demersul urmărit prin programa şcolară permite, pe de o parte, familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice şi practice, iar pe de altă parte, dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la activitatea desfăşurată in bibliotecă, competenţe pe care le considerăm relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în postura de absolvenţi de liceu de tip vocaţional, specializarea bibliotecar-documentarist. Prin structură şi conţinut, programa şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a oferă elevilor posibilitatea de a înţelege activitatea care se defăşoară în bibliotecă. Această abordare are în vedere importanţa cunoaşterii datelor concrete propuse de disciplină, demonstrarea competenţelor formate în cadrul specializării dobândite şi aplicarea lor imediată în cadrul orelor de tip practic susţinute în biblioteca şcolară. Prin urmare, obiectivele urmărite sunt: construirea unor abilităţi, evaluarea şi utilizarea acestora în vederea dobândirii competenţelor de lucru.
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; competenţă digitală; a învăţa să înveţi; competenţe sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.
Contribuţia disciplinei Biblioteconomie la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă - prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie, cât şi contribuţia indirectă /sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Biblioteconomie contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:
● Competenţe sociale şi civice;
● Comunicare în limba maternă;
● A învăţa să înveţi;
● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
● Sensibilizare şi exprimare culturală;
● Competenţă digitală.
Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:
- centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;
- compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;
- asigurarea coerenţei intra şi interdisciplinare, intra şi intercurriculare;
- dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;
- asigurarea calităţii în educaţie.
Programa şcolară este concepută pentru curriculum diferenţiat şi are în vedere conţinuturile pentru clasele cu o oră/săptămână. Structura programei şcolare include următoarele elemente:
● Notă de prezentare;
● Competenţe generale;
● Valori şi atitudini;
● Competenţe specifice şi conţinuturi pentru clasele a XI-a şi a XII-a;
● Sugestii metodologice.
Conţinuturile nemarcate prin asterisc (*) se adresează claselor ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie 1 oră/săptămânal.
Pentru clasele ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie în 2 ore/săptămânal (1 oră/săptămânal şi, conform planului-cadru, 1 oră/ săptămână din curriculum la decizia şcolii) se adaugă conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă italic.
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, pentru proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare. Actuala programă şcolară urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale. Lectura integrală şi personalizată a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.
Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea │
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibili- │
│ tăţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare
│ la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Biblioteconomie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
● comunicarea cu ceilalţi şi încrederea în propriile abilităţi de comunicare;
● cultivarea limbii materne şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural;
● consolidarea statutului / rolului bibliotecarului în şcoală;
● valorificarea optimă şi creativă a potenţialului şi a capacităţilor cognitive ale bibliotecarului;
● capacitatea de a îmbogăţi cu elemente de noutate / modernitate prestaţia profesională a activităţii de bibliotecar;
● dezvoltarea spiritului critic şi reflexiv;
● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru realizarea diferitelor proiecte inter- /transdisciplinare;
● cultivarea gustului estetic şi a interesului faţă de lectură;
● receptivitatea faţă de valorile culturale şi dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală;
● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în proiecte specifice.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI*1) - CLASA a XI-a
--------
*1) Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) sunt obligatorii numai pentru clasele la care s-a alocat, conform planului-cadru, din curriculum la decizia şcolii 1 oră/ săptămână pentru disciplina Biblioteconomie.
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Caracterizarea biblioteconomiei, │1. Elemente generale de biblioteconomie, │
│bibliologiei şi ştiinţei informării, pornind │bibliologie şi ştiinţa informării │
│de la elementele lor definitorii. │● Bibliologia (definire şi ramuri) │
│2.1. Dezvoltarea abilităţilor de a gestiona │● Bibliotecarul şcolar - rol şi atribuţii │
│rolul bibliotecarului. │● Bibliotecile (definiţie, rol,clasificare,│
│1.2. Identificarea traseului publicaţiilor │ funcţii, sistem) │
│în bibliotecă. │● Traseul publicaţiilor de la intrarea în │
│1.3. Utilizarea descrierii bibliografice în │ bibliotecă până la ieşire │
│funcţie de specificul diferitelor tipuri de │ │
│documente. │2. Catalogarea şi organizarea documentelor │
│1.4. Explicarea modalităţilor de catalogare │● Tipuri de documente │
│şi de clasificare a documentelor. │● Descrierea bibliografică a documentelor │
│4.1. Identificarea tendinţelor de eficien- │ (reguli, tipuri, structură, descrierea │
│tizare în catalogarea şi organizarea │ publicaţiilor seriale);fişa bibliografică│
│documentelor. │● Sisteme de cotare (catalogarea │
│2.2. Analizarea eficienţei sistemelor de │ publicaţiilor) │
│catalogare, aşezarea a publicaţiilor şi │● Tipuri de cataloage: alfabetic, sistema- │
│organizare a fondurilor. │ tic, pe subiecte, topografic, on-line │
│1.5. Însuşirea demersului de verificare şi │● Sisteme de aşezare a publicaţiilor şi │
│inventariere a colecţiilor. │ organizarea fondurilor │
│1.6. Explicarea demersului de achiziţie, │ │
│evidenţă şi urmărire a comenzilor de carte/ │3. Completarea, evidenţa şi verificarea │
│abonamentelor pentru publicaţii seriale. │colecţiilor │
│2.3 Localizarea şi distribuţia corectă a │● Colecţii (achiziţie, constituire, │
│documentele prin cunoaşterea sistemului de │ prelucrare, evidenţă, verificare, │
│organizare a colecţiilor. │ inventariere) │
│1.7. Folosirea corectă a clasificării │● Descrierea catalografică internaţională │
│zecimale universale, în funcţie de metodo- │ a publicaţiilor │
│logia şi tehnica indexării documentelor. │● Clasificarea zecimală universală [CZU] │
│2.4. Raportarea critică la principiile şi │ (indici principali, indici auxiliari, │
│regulile descrierii catalografice interna- │ metodologia şi tehnica indexării │
│ţionale a publicaţiilor. │ documentelor) │
│5.1. Stabilirea unor corelaţii între │● Eliminarea, transferul şi casarea │
│descrierea catalografică internaţională a │ publicaţiilor │
│publicaţiilor şi clasificarea zecimală │● Tabele (CZU, CZU auxiliare, de autori)*) │
│universală. │● Tipizate de bibliotecă*) │
│3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │ │
│gestionarea procesului de eliminare, transfer│4. Informare şi documentare │
│şi casare a publicaţiilor. │● Consideraţii generale privind bibliografia
│3.2. Formarea deprinderilor de manageriere a │● Referinţa bibliografică*) │
│activităţilor în cadrul bibliotecii. │ │
│4.2. Proiectarea unor strategii de eficien- │5. Managementul de bibliotecă │
│tizare a activităţii în biblioteci. │● Planificarea activităţii bibliotecii │
│2.5. Corelarea regulilor de organizare a │ (strategii) │
│serviciilor bibliografice. │● Organizarea serviciilor bibliografice │
│3.3. Utilizarea lucrului în echipă pentru │● Responsabilităţile angajaţilor servici- │
│realizarea evidenţei utilizatorilor, prin │ ilor bibliografice │
│utilizarea tehnicilor specifice. │● Evidenţa utilizatorilor │
│4.3. Adecvarea comportamentului specific │ │
│profesiunii de bibliotecar-documentarist la │ │
│cerinţele societăţii informaţionale. │ │
│5.2. Interpretarea prevederilor metodologiei │ │
│indexării documentelor în contextul │ │
│planificării activităţii bibliotecii. │ │
│ │ │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA a XII-a
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│ │1. Dezvoltarea şi conservarea colecţiilor │
│1.1 Identificarea proceselor de gestionare a │şi publicaţiilor │
│colecţiilor şi fondurilor documentare. │● Dezvoltarea colecţiilor (principii, │
│2.1. Aplicarea metodologiei de dezvoltare a │ criterii, modalităţi, metodologie, │
│colecţiilor. │ politica de achiziţii) │
│1.2. Explicarea modalităţilor de dezvoltare a│● Modalităţi de conservare şi recondiţi- │
│colecţiilor. │ onare a publicaţiilor │
│1.3. Explicarea modului de digitalizare a │● Prezervarea documentelor (tehnologii de │
│documentelor. │ prezervare) │
│2.2. Explicarea demersului de constituire a │● Colecţii digitale (digitizarea │
│unei colecţii de tip digital. │ documentelor) │
│1.4. Caracterizarea rolului şi funcţiilor │ │
│centrelor de documentare şi informare. │2. Centrele de documentare şi informare şi │
│3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │alte structuri infodocumentare │
│stabilirea obiectivelor structurilor │● Centrul de documentare şi informare │
│infodocumentare. │ (definiţie, rol, organizare, funcţionare,│
│2.3. Aplicarea normelor de conservare a │ obiective) │
│colecţiilor şi publicaţiilor. │● Structuri infodocumentare (rol, │
│2.4. Compararea tehnologiilor de prezervare a│ funcţionare, obiective) │
│documentelor. │● Documentaristul - rol şi atribuţii │
│4.1 Proiectarea unui comportament adecvat în │ │
│relaţia cu utilizatorul. │3. Relaţiile cu publicul şi evidenţa │
│5.1. Stabilirea unor corelaţii corecte între │activităţii bibliotecii │
│rolul şi atribuţiile specialistului în │● Educarea utilizatorilor (modalităţi de │
│activitatea de documentare. │ stimulare a lecturii) │
│4.2. Exersarea de activităţi de propagandă, │● Didactica lecturii şi tehnici de │
│marketing şi relaţii cu publicul. │ animaţie culturală (tipuri de lectură, │
│3.2. Formarea deprinderilor de manageriere a │ tehnici)* │
│activităţilor în cadrul bibliotecii. │● Activităţi de informare şi publicitate │
│1.5. Explicarea procesului de automatizare │ (studiul nevoilor de informare, │
│şi informatizare a bibliotecii. │ colaborarea instituţională) │
│2.5. Exersarea tehnicilor de constituire a │● Comunicarea documentelor (împrumutul │
│documentelor WEB. │ intern/ internaţional) │
│1.6. Caracterizarea cadrului juridic şi │● Elemente de ergonomie în bibliotecă*) │
│administrativ al activităţii profesionale. │● Marketingul în structurile infodocumen- │
│1.7. Însuşirea aspectelor deontologice │ tare (funcţii, principii, tehnici) │
│specifice profesiei de bibliotecar- │ │
│documentarist. │4. Automatizare şi informatizare în │
│4.3. Adecvarea comportamentului specific │bibliotecă │
│profesiunii de bibliotecar-documentarist la │● Formalizarea datelor bibliografice │
│cerinţele societăţii informaţionale. │● Constituirea documentelor WEB │
│3.3. Utilizarea cunoştinţelor de biblioteco- │● Sisteme automatizate integrate de │
│nomie în rezolvarea unor sarcini de lucru │ bibliotecă (reţele automatizate) │
│prin cooperarea cu ceilalţi. │● Structuri IT (baze de date, formate de │
│5.2. Utilizarea prevederilor legislative │ descriere/ stocare/ introducere date, │
│adecvate în managerierea responsabilităţii │ cataloagele online, operaţii │
│patrimoniale în bibliotecă. │ informatizate) │
│ │● Biblioteca virtuală*) │
│ │ │
│ │5. Elemente de reglementare juridică în │
│ │activităţile profesiei de bibliotecar- │
│ │documentarist │
│ │● Responsabilitatea patrimonială în │
│ │ bibliotecă │
│ │● Cadrul legislativ naţional │
│ │● Deontologia profesiei de bibliotecar- │
│ │ documentarist (aspecte etice) │
│ │● Sistemul naţional de biblioteci*) │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Biblioteconomie, la clasele a XI-a şi a XII-a, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:
● orientarea elevilor în demersurile specifice activităţii în bibliotecă, prin însuşirea aspectelor teoretice şi a practicilor profesionale care ţin de această disciplină;
● implicarea practicii în bibliotecă, ori de câte ori consideră necesar, pentru exersarea deprinderilor specifice muncii de bibliotecar;
● orientarea propriei activităţi spre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;
● manifestarea creativităţii şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi (şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, între care enumerăm:
● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua; coerenţă şi abordări multi, inter şi transdisciplinare;
● utilizarea unor metode active şi interactive: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, necesare practicii în domeniul biblioteconomiei şi la crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi de dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social;
● rezolvarea de exerciţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problematice;
● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici);
● utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive, dar şi a exersării abilităţilor de lucru pe care le solicită tehnologizarea şi automatizarea muncii în biblioteci, dar şi în activitatea de informare şi documentare.
Conţinuturile pot fi abordate dintr-o perspectivă aplicativă, prin implicarea elevilor în activităţi de documentare şi orientare într-o structură info-documentară. Lecţiile pot fi completate cu ateliere de creaţie, concursuri, expoziţii, spectacole, întâlniri cu personalităţi, vizite, vizionări şi audiţii. Iniţiativa organizării acestor activităţi poate fi atât a unui membru al comunităţii educative (profesor, bibliotecar, documentarist ş.a.), cât şi a elevilor. Fiecare grup responsabil de activitate (5-6 elevi şi cel puţin un cadru didactic) va avea un dosar al acţiunii care va conţine: materiale de promovare (afişe, pliante etc.), impresii ale participanţilor, eventual fotografii, înregistrări audio/video.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:
● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru această disciplină: exerciţii de marcare pe un plan/o schemă, completare de tabel exerciţii de asociere (răspuns-întrebare, text-imagine), exerciţii de selectare dintr-o listă, exerciţii cu alegere multiplă, exerciţii de tip adevărat-fals, reperarea diferitelor spaţii ale bibliotecii şcolare, selectarea documentelor după un anumit criteriu (după suport, după domeniu etc.), cotarea unui document, ordonarea lui la raft, identificarea documentelor după o cotă dată, identificarea codurilor cărţii/publicaţiei (revistă, ziar, anuar etc.), întocmirea/decodificarea unei bibliografii, identificarea unui document cu ajutorul cataloagelor tradiţionale bibliotecii şcolare.
● exersarea unor tehnici de căutare informatizată (catalogul on-line etc.) şi tehnici de căutare Internet.
● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;
● exersarea activităţilor specifice descrise mai sus, într-o altă bibliotecă decât cea şcolară;
● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice muncii în bibliotecă; în acest mod, studiul disciplinei se constituie într-un instrument cu valoare generală pentru iniţierea specializării de bibliotecar-documentarist.
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de cunoştinţele acumulate şi abilităţile elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestora.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Caracterul special al acestei discipline este că se poate preda într-un loc diferit de sala de clasă care presupune contactul direct şi permanent cu documente pe diferite suporturi (hârtie, suporturi audio-vizuale, suporturi digitale). Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară:
● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea
"Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
prof. dr. Sorin SPINEANU-DOBROTĂ Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
prof. Carmen PESANTEZ Biblioteca Pedagogică Naţională "I.
C. Petrescu"
prof. grd. I Mihaela UNGUREANU Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
PSIHOPEDAGOGIA
ACTIVITĂŢILOR LUDICE
CLASELE a XI-a şi a XII-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
(CURRICULUM DIFERENŢIAT)
Filiera vocaţională
Profil: pedagogic
Specializările: instructor - animator,
instructor pentru activităţi extraşcolare
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară îşi propune să pună la dispoziţia cadrelor didactice de specialitate oferta educaţională care se urmăreşte a fi aplicată la filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Psihopedagogia activităţilor ludice, la clasa a XI-a şi a XII-a, fiind încadrată în aria curriculară Om şi Societate, grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.
Disciplina Psihopedagogia activităţilor ludice vizează formarea competenţelor necesare pentru proiectarea, elaborearea, iniţierea, realizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi ludice, începând de la nivel preşcolar până la vârsta adolescenţei.
Studiul disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" alături de studiul celorlalte discipline ale ştiinţelor educaţiei îşi propune formarea personalităţii autonome şi creative în vederea dezvoltării libere şi armonioase a persoanei, precum şi realizarea următoarelor tipuri de competenţe:
● Competenţe psihopedagogice, exprimate în proiectarea, îndrumarea şi evaluarea procesului de instruire şi a activităţilor extraşcolare şi de animaţie;
● Competenţe sociale, exprimate în interacţiunile sociale cu preşcolarii, elevii şi grupurile şcolare;
● Competenţe manageriale, obiectivate în organizarea, îndrumarea şi conducerea grupurilor aparţinînd diverselor categorii de vârstă;
În realizarea programei şcolare s-a avut în vedere " Modelul generativ şi structura programelor pentru pregătirea personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar".
Prezentul curriculum acoperă : curriculum-ul diferenţiat (pentru clasele cu 1 oră/săptămână).
Structura curriculum-ului include următoarele componente:
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi unităţi de conţinut
- Valori şi atitudini
- Sugestii metodologice
Elementele de noutate sunt legate de următoarele aspecte:
● reconsiderarea demersului curricular şi didactic din perspectiva finalităţilor liceului precum şi studierii acestei discipline
● orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculum-ului:
- corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă;
- corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea;
- demersul urmărit permite concomitent familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice esenţiale şi formarea unor competenţe de tip instrumental-practic, necesare în viaţa privată şi publică.
● recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală din perspectiva finalităţilor educaţiei;
● includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalităţi didactice concrete de utilizare a curriculum-ului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare.
Principiul de bază al curriculum-ului este acela de a oferi elevilor, în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, un număr de noţiuni specifice disciplinei, exersate în contexte diferite (teoretice şi practice; reale şi imaginare etc).
Profesorii îşi pot centra atenţia în mod diferenţiat asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice.
Din această perspectivă, propunerile curriculum-ului nu trebuie privite ca reţetare inflexibile.
Echilibrul între diferite abordări şi soluţii va trebui să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea │
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilită- │
│ ţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor │
│ referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul │
│ educaţional │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţareevaluare a disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
● Promovarea unui sistem de valori: morale, culturale, estetice în concordanţă cu idealul educaţional
● Cultivarea unui mediu şcolar şi extraşcolar, centrat pe valori ştiinţifice şi relaţii democratice ce pot fi promovate în contexte diferite
● Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
● Valorificarea optimă a propriului potenţial creativ
● Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XI-A
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Identificarea conţinutului şi a │I. Obiectul de studiu al psihopedagogiei │
│importanţei studierii psihopedagogiei │activităţilor ludice │
│activităţilor ludice, precum şi a locului │● Psihopedagogia activităţilor ludice, │
│disciplinei în sistemul ştiinţelor educaţiei │ componentă a disciplinelor psihopedagogice│
│3.1. Utilizarea lucrului în echipă pentru │● Conţinutul psihopedagogiei activităţilor │
│stabilirea modalităţilor prin care se │ ludice │
│realizează învăţarea la vârsta preşcolară │● Importanţa studierii activităţilor ludice│
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.2. Identificarea şi definirea conceptelor │II. Noţiuni generale despre joc │
│cheie şi corelarea lor, pe verticală şi │● Jocul- activitate specific umană │
│orizontală,în structura internă a disciplinei│● Repere în evoluţia concepţiilor despre │
│3.2. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în │ joc │
│exemplificarea funcţiilor, tipurilor de joc │● Definiţii ale jocului │
│şi elementelor psihologice ale jocului din │● Funcţiile jocului │
│perspectiva noului curriculum pentru educaţia│● Elementele psihologice ale jocului │
│timpurie │● Elementele didactice structurale ale │
│4.1. Analiza şi interpretarea critică a │ jocului: scopul, tema, rolul, regulile, │
│principalelor teorii despre joc, corelarea │ atitudinea faţă de joc. │
│cu noile perspective derivate din conţinutul │● Clasificarea jocurilor │
│şi metodologia activităţilor de educaţie │ │
│timpurie │ │
│4.2. Analiza critică a rolului pe care îl │ │
│are jocul şi jucăria în cadrul activităţilor │ │
│specifice preşcolarilor │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│3.3. Relaţionarea optimă în cadrul activită- │III. Natura jocului ca activitate funda- │
│ţii de grup în surprinderea caracteristicilor│mentală a preşcolarilor │
│importante ale fiecărui tip de joc │● Ce este jocul pentru copil? │
│4.3. Analiza evolutivă a conduitelor ludice │● Evoluţia comportamentului de joc la │
│în funcţie de particularităţile de vârstă │ copilul de 3-6/7 ani: jocul fără impli- │
│ale preşcolarilor │ care, jocul solitar, jocul observativ, │
│ │ jocul paralel, jocul asociativ, jocul │
│ │ cooperativ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.3. Identificarea şi definirea categoriilor │IV. Categorii de jocuri specifice vârstei │
│de jocuri │timpurii: │
│1.4. Familiarizarea cu obiectivele, conţinu- │● Jocurile simbolice: │
│tul şi modalitatea de desfăşurare a fiecărei │ - jocurile de manipulare │
│categorii de joc │ - jocul imitativ, │
│5.1. Participarea la identificarea principa- │ - jocul de creaţie │
│lelor categorii de jocuri precum şi la │● jocul cu reguli: │
│caracterizarea şi exemplificarea jocurilor │ - jocurile didactice │
│ │ - jocurile distractive │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.5. Identificarea si caracterizarea │V. Învăţarea la vârste timpurii │
│tipurilor de învăţare la vârsta preşcolară │● Relaţia joc-învăţare │
│2.1. Utilizarea conceptelor specifice în │● Specificul învăţării la copilul de │
│caracterizarea activităţii de învăţare a │ 3 - 6/7 ani │
│preşcolarilor prin prisma: experimentării, │ - Experimentarea │
│explorării şi a jocului. │ - Explorarea │
│ │ - Jocul │
│ │● Tipuri de învăţare la vârsta preşcolară │
│ │ - Învaţarea socială │
│ │ - Învăţarea didactică │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.2. Utilizarea corectă a conceptului de │VI. Jocul ca tip de activitate integrată │
│activitate integrată prin diferenţierea │● Noţiunea de activitate integrată │
│acestuia de activitatea pe domenii de │● Abordarea integrată a conţinuturilor în │
│învăţare. │ grădiniţă │
│2.3. Aplicarea modelelor de proiectare │● Modalităţi de integrare a conţinuturilor │
│integrată a curriculum-ului │ în contextul noului curriculum pentru │
│2.4. Realizarea proiecteleor integrate │ educaţia timpurie │
│pentru teme concrete din curriculum-ul │● Eficienţa activităţilor integrate în │
│pentru educaţia timpurie. │ actul didactic │
│5.2. Luarea deciziilor privind integrarea │● Tipuri de activităţi integrate specifice │
│adecvată a jocului în activităţi din cadrul │ învăţământului preşcolar │
│pregătirii practice de specialitate │● Jocul ca tip de activitate integrată │
│ │● Stimularea creativităţii prin jocurile │
│ │ integrate │
│ │● Valenţe formative ale abordării integrate│
│ │ a curriculumului │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XII-A
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Identificarea şi diferenţierea noţiunii │I. De la joc la activitatea ludică │
│de "joc" de noţiunea "activitate ludică" │● Noţiunea de activitate ludică │
│1.2. Descrierea formelor de activitate ludică│● Forme de activitate ludică în grădiniţa │
│din grădiniţă │ de copii │
│3.1. Realizarea unor schimburi de opinie cu │● Relaţionarea activităţilor ludice în │
│privire la categoriile de activităţi în care │ grădiniţa din copii │
│se regăseşte jocul │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.3. Identificarea tipurilor de joc prin │II. Pregătirea, organizarea şi desfăşurarea│
│raportarea acestora la categoriile de │activităţilor ludice în grădiniţa de copii │
│activităţi din grădiniţă │● Jocul şi activităţile liber-alese │
│1.4. Identificarea elementelor structurale │ - Necesitatea pregătirii jocurilor │
│ale jocurilor şi includerea lor în activita- │ liber alese │
│tea de proiectare si realizare practică a │ - Cerinţe ale pregătirii jocurilor │
│activităţilor didactice şi extradidactice │ liber alese │
│3.2. Utilizarea lucrului în echipă pentru │ - Obiectivele jocurilor liber alese │
│exemplificarea fiecărei categorii de joc │ - Conţinutul jocurilor liber alese │
│specifice vârstei timpurii │ - Pregătirea jocurilor liber alese │
│3.3. Realizarea unor schimburi de opinie în │ - Îndrumarea jocurilor: jocul de │
│demonstrarea prin activităţi practice a │ manipulare, jocul imitativ, jocul de │
│modului prin care jocul devine o condiţie │ convieţuire socială, jocul de │
│importantă pentru evoluţia ulterioară a │ construcţii, jocul - dramatizare │
│copilului │● Jocul în cadrul activităţilor pe domenii │
│4.1. Analiza critică a categoriilor de jocuri│ de învăţare (experienţiale) │
│prin specificarea trăsăturilor lor defini- │ - Domeniul Limbă şi comunicare │
│torii lui. │ - Domeniul Ştiinţe, │
│5.1. Participarea luarea deciziilor cu │ - Domeniul Om şi societate │
│privire la realizarea proiectelor de animaţie│ - Domeniul estetic şi creativ │
│şi portofoliilor │ - Domeniul psiho-motric │
│ │● Jocul în cadrul activităţilor de │
│ │dezvoltare personală │
│ │ - jocurile distractive │
│ │ - jocurile cu text şi cânt │
│ │ - jocuri- exerciţiu │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│4.2. Dezvoltarea gândirii critice în │III. Joc şi jucărie │
│stabilirea criteriilor de clasificare a │● Semnificaţia jucăriei pentru copil │
│jucăriilor │● Clasificarea jucăriilor │
│5.2. Participarea la confecţionarea jucă- │● Rolul jucăriei în dezvoltarea psihică a │
│riilor din materiale ecologice şi utilizarea │ copilului │
│lor în activităţile didactice respectând │● Exigenţe specifice în alegerea jucăriilor│
│criteriile de calitate în selecţia jucăriilor│● Metodica utilizării jucăriilor în │
│ │ grădiniţe şi alte spaţii destinate │
│ │ educaţiei nonformale şi informale │
│ │● Utilizarea jocului şi jucăriilor ca │
│ │ instrumente de ameliorare a problemelor │
│ │ adaptative │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.5. Identificarea activităţilor de animaţie │IV. Jocul de animaţie şi activităţile │
│şi a celor extraşcolare │extraşcolare │
│2.1. Respectarea elementelor standard în │● Definirea activităţilor de animaţie şi │
│proiectarea activităţilor didactice şi │ activităţilor extraşcolare │
│extradidactice în care sunt incluse jocurile │● Rolul şi funcţiile activităţilor de │
│2.2. Aplicarea cunoştinţelor specifice în │ animaţie şi activităţilor extraşcolare │
│elaborarea conţinuturilor pentru proiectele │● Aspecte caracteristice ale activităţilor │
│de animaţie şi activităţile specifice │ de animaţie şi activităţilor extraşcolare│
│mediului grădiniţei │● Obiectivele activităţilor de animaţie şi │
│4.3. Dezvoltarea gândirii critice în compa- │ activităţilor extraşcolare │
│rarea aspectelor particulare ale categoriilor│● Tipologia activităţilor de animaţie şi │
│de jocuri şi stabilirea notelor definitorii │ extraşcolare │
│prin care acestea se diferenţiază │● Conţinutul activităţilor de animaţie şi │
│4.4. Aprecierea valorii formativ - educative │ activităţilor extraşcolare │
│a jocurilor, prin analiza trăsăturilor │● Pregătirea activităţilor de animaţie şi │
│caracteristice ale acestora │ activităţilor extraşcolare │
│ │● Elaborarea şi implementarea activităţilor│
│ │ de animaţie şi extraşcolare │
│ │● Jocul în cadrul activităţilor de animaţie│
│ │ şi activităţilor extraşcolare │
│ │ - jocuri de mişcare │
│ │ - jocurile de încredere │
│ │ - jocuri de expresie │
│ │ - jocuri de contact │
│ │ - jocuri de cunoaştere şi autocunoaştere │
│ │ - jocuri de dezvoltare a simţurilor │
│ │ - jocuri de autocontrol │
│ │ - jocuri terapeutice etc. │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau disciplina "Psihopedagogia activităţilor ludice", fiind conceput în aşa fel încât să-i permită acestuia:
- Aplicarea creativă a programei
- Corelarea competenţelor specifice cu unităţile de conţinut
- Orientarea activităţilor în direcţia formării competenţelor specifice domeniului;
- Manifestarea creativităţii didactice în adecvarea conţinuturilor la particularităţile elevilor cu care se lucrează.
Unităţile de conţinut respectă structurarea logică în selectarea şi organizarea informaţiilor, ele sunt prezentate într-o ordine care nu este însă obligatorie.
În construirea situaţiilor de învăţare se recomandă:
● sarcinile de învăţare ( cerinţele) să fie centrate pe realizarea competenţelor specifice
● selectarea şi aplicarea unor metode activ-participative ca de exemplu: studiul de caz, simularea, jocul de rol, analiza de text, harta conceptuală, organizatorii grafici, cubul, mozaicul;
● solicitarea cu preponderenţă a formelor de învăţare: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, învăţare asociativă, învăţare euristică, care pot contribui la formarea motivaţiei intrinseci, afective şi pozitive;
● proiectarea unor situaţii de învăţare care să promoveze învăţarea activă şi formarea abilităţilor de gândire critică;
● rezolvarea de aplicaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile deja însuşite;
● elaborarea de proiecte tematice, de animaţie, portofolii, fie individual fie în grupuri de lucru;
● alternarea formelor de organizare a activităţii elevilor: frontală, individuală, pe perechi sau în grupuri mici;
● utilizarea calculatorului, a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, a resurselor Internet în activitatea didactică, în calitatea lor de mijloace moderne de instruire.
Se recomandă ca desfăşurarea activităţilor de învăţare să se realizeze într-un mediu de învăţare stimulativ şi plăcut care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă faţă de activităţile şcolare şi extraşcolare, dăruirea pentru munca cu copiii.
Este indicată utilizarea evaluării formative, dar nu trebuie neglijată nici evaluarea sumativă.
Recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente de evaluare complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, alături de formele şi instrumentele clasice.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe
ale Educaţiei, Universitatea
"Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
prof. grd. I. Antonela PORUMBĂCEAN Colegiul Naţional I. Slavici, Satu-Mare
prof. grd. I. Iulia POP Colegiul Naţional I. Slavici, Satu-Mare
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Prof. Marius AVRAM Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
prof. gr. I Roxana ILIE Colegiul Naţional Elena Cuza, Bucureşti
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
EDUCAŢIA ADULŢILOR
CLASA a XII-a
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
CURRICULUM DIFERENŢIAT
FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC
SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară pentru disciplina Educaţia adulţilor stabileşte oferta educaţională destinată filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea bibliotecar-documentarist, în conformitate cu locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ. Acesta stabileşte studierea disciplinei Educaţia adulţilor, 1 oră/săptămână, la clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.
În condiţiile societăţii actuale se impune un parteneriat social şi o strânsă colaborare între furnizorii de cadre pregătite, calificate şi actorii sociali care preiau şi includ în circuitul profesional aceste cadre. Scopul principal al parteneriatului social este corelarea ofertei de formare cu cerinţele mediului economic şi social şi optimizarea procesului de formare în raport cu nevoile societăţii şi ale beneficiarilor instruirii. În acest sens se are în vedere atât dezvoltarea personală cât şi profesională a beneficiarilor de pregătire din perspectiva învăţării de-a lungul întregii vieţi.
Programele de instruire şi educaţie adresate elevilor trebuie să vizeze formarea echilibrată a competenţelor-cheie necesare însuşirii de cunoştinţe şi formării deprinderilor şi atitudinilor specifice educaţiei de bază, răspunzând însă şi condiţiei de a fi necesare şi benefice pentru individ şi pentru societate pe tot parcursul vieţii.
În toate programele de guvernare ale statelor dezvoltate ale lumii, strategia formării şi reformării resurselor umane constituie punctul de pornire al politicilor de modernizare economico-socială. În consens cu "Cartea albă asupra educaţiei şi formării" document elaborat de Uniunea Europeană, pe un loc important se situează realizarea "societăţii educaţionale" care valorifică eficient resursele umane prin educaţie permanentă. Acest tip de societate presupune noi demersuri de politică educaţională, obiectivate în "educaţia pentru toţi" şi "educaţia pentru fiecare", fiind iniţiate şi dezvoltate noi servicii de educaţie şi formare.
Activităţile din cadrul parteneriatului social care vizează formarea profesională iniţială şi continuă prin instituţia şcolară au o serie de obiective care se raportează printre altele la:
- dezvoltarea bazei de cunoaştere şi a capacităţilor de inovare/schimbare;
- dezvoltarea resurselor umane;
- consilierea şi orientarea profesională;
- stabilirea şi certificarea calificărilor profesionale pentru care formarea se realizează prin sistemul educaţional, împreună cu elaborarea standardelor de pregătire profesională;
- asigurarea coerenţei formării profesionale iniţiale cu formarea profesională continuă;
- diversificarea ofertei de servicii dezvoltate de şcoala pentru comunitate;
- promovarea unor programe şi norme necesare formării profesionale continue.
Programele de educaţie pe parcursul întregii vieţi au devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de învăţământ. Educaţia adulţilor este o problemă conştientizată şi abordată sistematic de ţările europene, ca resursă atât pentru dezvoltarea tehnică, economică, instituţională şi umană, cât şi pentru asigurarea echităţii în ceea ce priveşte respectarea egalităţii şanselor.
Educaţia adulţilor ca dimensiune a educaţiei realizate de-a lungul întregii vieţi însumează activităţile care au ca scop dezvoltarea competenţelor şi atitudinilor de care adultul are nevoie pentru a-şi găsi locul şi rolul în societatea în care trăieşte.
Prin studiul disciplinei Educaţia adulţilor se are în vedere familiarizarea elevilor cu problematica educaţiei permanente, a autoeducaţiei şi în mod particular a educaţiei adulţilor, dar şi dobândirea unor instrumente teoretice şi practice de favorizare a pregătirii pentru integrarea activă în societatea actuală şi în cea viitoare, care solicită din ce în ce mai frecvent conversia profesională.
Disciplina Educaţia adulţilor contribuie şi la formarea şi dezvoltarea unor competenţe-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte:
- competenţele sociale şi civice;
- spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
- sensibilizare şi exprimare culturală.
Principiile pe care se axează elaborarea acestei programe şcolare sunt următoarele:
- centrarea pe elev, privit ca subiect al activităţii instructiv-educative;
- compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea competenţelor-cheie formulate la nivel european, în acord cu particularităţile disciplinei de studiu şi cu specializarea elevilor;
- asigurarea calităţii în educaţie;
- racordarea demersurilor de instruire şi formare la particularităţile educaţiei permanente.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
● Notă de prezentare
● Competenţe generale
● Valori şi atitudini (cu accent pe latura afectiv-atitudinală a învăţării)
● Competenţe specifice şi conţinuturi (competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi sunt corelate cu unităţile de conţinut; conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor)
● Sugestii metodologice (recomandări de proiectare şi realizare a demersului didactic).
Programa şcolară se adresează cadrelor didactice, dar şi autorilor de manuale. Ea permite o abordare flexibilă, astfel încât fiecare cadru didactic să poată să stabilească individual ordinea abordării conţinuturilor, ca şi activităţile de învăţare adiacente, să selecteze strategiile didactice, formele şi instrumentele de evaluare. În acest mod este stimulată creativitatea didactică şi este favorizată adaptarea la particularităţile elevilor.
COMPETENŢE GENERALE
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea│
│ şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului │
│ educaţional │
│2. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în │
│ gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilită- │
│ ţilor personale de dezvoltare │
│3. Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului │
│ educaţional │
│4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei │
│ atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de │
│ societatea cunoaşterii │
│5. Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referi- │
│ toare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţia adulţilor promovează următoarele valori şi atitudini:
● disponibilitate şi interes pentru demersurile de educaţie şi formare permanentă, în special pentru demersurile de educare a adulţilor
● adaptare si deschidere la noi forme de realizare a educaţiei
● interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare şi în societatea cunoaşterii, disponibilitate de diversificare a competenţelor profesionale
● orientare spre o viaţă de calitate, în prezent şi în viitor
● motivaţie şi flexibilitate în elaborarea propriului traseu educaţional şi profesional
● responsabilitate şi disponibilitate pentru decizii şi acţiuni privind cariera
● valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial de formare
● participare la viaţa socială şi profesională, fundamentată pe opinii şi acţiuni coerente
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Stabilirea unei corelaţii între educaţia│I. Educaţia adulţilor - componentă a │
│permanentă şi educaţia adulţilor │educaţiei permanente │
│2.1. Dezvoltarea capacităţii de relaţionare │● Educaţia permanentă - dimensiune specială│
│a fenomenului educaţional cu diverse │ a învăţării pe parcursul întregii vieţi: │
│fenomene sociale │ particularităţi, modalităţi de realizare │
│ │● Finalităţile educaţiei permanente │
│ │● Educaţia permanentă - prioritate a │
│ │ sistemelor de învăţământ; necesitatea şi │
│ │ avantajele educaţiei permanente │
│ │● Definirea relaţiei dintre educaţia │
│ │ permanentă şi educaţia adulţilor; │
│ │ conceptul lifelong learning │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.2. Familiarizarea cu politicile şi practi- │II. Sistemul de educaţie a adulţilor în │
│cile sociale actuale în implementarea │Uniunea Europeană şi în România: politici, │
│demersurilor de educaţie a adulţilor │proiecte şi programe instituţionale │
│2.2. Analizarea dimensiunii europene a │● Politici educaţionale din domeniul │
│învăţării continue │ educaţiei adulţilor în Uniunea │
│ │ Europeană şi în România │
│ │● Reglementări, instituţii şi organizaţii │
│ │ furnizoare de programe privind │
│ │ educaţia adulţilor în Uniunea │
│ │ Europeană şi în România │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.3. Raportarea critică la principiile │III. Tendinţe şi modele actuale în educaţia│
│educaţiei pentru adulţi susţinute în cadru │adulţilor │
│formal şi nonformal │● Educaţia adulţilor - răspuns la │
│3.1. Analiza,în grupuri de lucru, a │ schimbările societăţii moderne │
│experienţei altor ţări în ceea ce priveşte │● Evoluţia diacronică a preocupărilor faţă │
│educaţia adulţilor şi problematica acesteia │ de educaţia adulţilor │
│(bariere, strategii, conţinuturi, impactul │● Principiile educaţiei pentru adulţi şi │
│factorilor culturali în educaţia adulţilor) │ instruirea în contexte educaţionale │
│4.1. Identificarea oportunităţilor de educare│ formale şi non-formale │
│a adulţilor în România │● Domenii de pregătire şi conţinuturi ale │
│ │ educaţiei adulţilor (tehnologia informa- │
│ │ ţiei, limbi de circulaţie internaţională,│
│ │ educaţia antreprenorială, educaţia pentru│
│ │ sănătate, educaţia părinţilor) │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.3. Identificarea unor strategii de motivare│IV. Specificul învăţării la vârsta adultă │
│a adulţilor şi de implicare în procesul │● Caracterizarea procesului de învăţare │
│educaţional │ de tip postexperienţial specifică │
│2.4. Analiza critică a particularităţilor │ adulţilor │
│învăţării şi autoînvăţării la adulţi │● Dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă │
│4.2. Construirea unor modele didactice şi │● Specificitatea relaţiei predare-evaluare │
│manageriale specifice activităţii cu adulţii │ în educaţia adulţilor │
│ │● Strategii de motivare a cursanţilor │
│ │ adulţi │
│ │ ● Bariere în învăţare la vârsta adultă │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.4. Identificarea cauzelor ce determină │V. Strategii şi forme de realizare a │
│nevoia implicării adulţilor într-un proces │educaţiei adulţilor │
│de educaţie şi a finalităţilor vizate de │● Finalităţi educaţionale vizate prin │
│aceştia │ implicarea în programe de educaţia │
│2.5. Identificarea nevoilor de educaţie │ adulţilor │
│pentru planificarea ofertei de formare │● Programe de optimizare a dezvoltării │
│iniţială şi continuă a adulţilor │ profesionale şi a formării iniţiale │
│ │● Programe de conversie şi reconversie │
│ │ profesională │
│ │● Programe de menţinere a unui nivel │
│ │ corespunzător de funcţionalitate fizică │
│ │ şi psihosocială │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│3.2. Analizarea, în grupuri de lucru, a │VI. Educaţia profesională continuă │
│consecinţelor schimbărilor economice, sociale│● Educaţia profesională - concepţie │
│şi tehnologice asupra profesiilor │ tradiţională şi abordări moderne │
│5.1. Exersarea abilităţilor de elaborare a │● Influenţe ale schimbărilor economice, │
│planului de carieră de scurtă şi lungă durată│ sociale şi tehnologice asupra profesiilor│
│şi evaluarea opţiunilor personale privind │● Proiectul de carieră după finalizarea │
│dezvoltarea personală şi profesională │ învăţământului obligatoriu: obiective, │
│5.2. Utilizarea tehnicilor de elaborare a │ resurse, obstacole, acţiuni │
│proiectelor de formare profesională │● Opţiuni alternative şi resurse de │
│ │ realizare a proiectului de carieră ca şi │
│ │ continuare a traseului educaţional şi │
│ │ evoluţie în profesie │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.5. Identificarea principalelor metode │VII. Metode de realizare a educaţiei │
│utilizate în educaţia adulţilor │adulţilor │
│5.3. Valorificarea contribuţiilor personale │● Scopul şi aplicabilitatea metodelor │
│în domeniul selecţiei şi aplicabilităţii │ instructiv-educative în domeniul │
│metodelor de educaţie a adulţilor, ca şi al │ educaţiei pentru adulţi │
│facilitării accesului acestora la activitatea│● Metode de educaţie a adulţilor bazate pe │
│de învăţare │ perspectiva constructivismului social │
│ │● Integrarea metodelor specifice de lucru │
│ │ cu adulţii în strategii educative │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│4.3. Dezvoltarea abilităţilor necesare │VIII. Competenţe ale formatorilor pentru │
│formatorilor care interacţionează cu adulţii │educaţia adulţilor │
│în procesul de educaţie │● Personalitatea formatorului implicat în │
│5.4. Implicarea activă în procesul de │ programe de educaţia adulţilor │
│educaţie a adulţilor şi de dezvoltare a │● Formarea competenţelor necesare interre- │
│domeniului educaţiei │ laţionării cu adulţii în contextul │
│ │ educării acestora │
│ │● Managementul informaţiilor şi al │
│ │ învăţării în procesul de educaţie │
│ │ destinat adulţilor │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
SUGESTII METODOLOGICE
Prezenta programă şcolară reprezintă un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau discipline psihopedagogice, în particular Educaţia adulţilor, fiind conceput în aşa manieră încât să favorizeze formarea la nivelul elevilor a competenţelor specifice disciplinei.
Pentru eficienţa procesului formativ se recomandă raportarea la unele exigenţe care concură la atingerea obiectivelor instructiv-educative:
- interes pentru problematica socio-economică a societăţii, percepută ca factor determinant relevant în menţinerea preocupărilor pentru educaţia permanentă;
- deschidere faţă de trebuinţele educaţionale ale adulţilor;
- stimularea dinamicii de grup, încurajarea interacţiunii sociale pozitive şi a participării active la desfăşurarea procesului propriu de dezvoltare personală;
- integrarea unor abilităţi de bază deţinute, în dezvoltarea planurilor individuale de carieră;
- valorizarea parteneriatelor cu diverse instituţii ale societăţii care sprijină formarea adulţilor.
Strategiile de învăţare oferă cadrul de însuşire a elementelor de conţinut, dar şi de exersare a atitudinilor şi abilităţilor, prin aplicarea conţinuturilor. Pentru accentuarea caracterului formativ al disciplinei se va face apel la experienţa elevilor, dar şi la exemple concrete din realitate. Se recomandă apelul la utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate frontală, cu cele în perechi, în grupuri mici sau individual.
Totodată se sugerează folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:
- consolidarea unor deprinderi operatorii de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;
- dobândirea competenţelor de comunicare adecvată în spaţiul social şi educaţional;
- dobândirea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi.
Metodele de instruire şi educaţie conduc la dezvoltarea deprinderilor şi competenţelor integratoare, transferabile, utile individului atât în planul pregătirii şcolare cât şi în planul profesional. Accentul se va pune pe metode de lucru interactive (problematizare, brainstorming, învăţare prin cooperare, dezbatere, joc de rol, simulare, studiu de caz, tehnici de gândire critică ş.a.), care se vor corela cu metodele tradiţionale (explicaţia, demonstraţia, expunerile teoretice, exerciţiul, conversaţia, observaţia).
Strategiile de evaluare ce concură la formarea competenţelor se centrează pe forme de evaluare continuă, formativă. Pot fi utilizate instrumente clasice de evaluare, alături de altele moderne (proiectul, portofoliul, grila de observaţie). Se recomandă şi autoevaluarea sau inter-evaluarea, ca forme de antrenament a capacităţilor autoapreciative. Modalităţi concrete de evaluare ce pot fi aplicate:
● fişe de monitorizare a activităţii de grup şi individuale;
● portofoliul individual care cuprinde jurnalul de reflecţie personală, copii ale unor documente semnificative (declaraţii, articole, legi), tabele comparative, organizatori grafici, citate semnificative, fişe de lectură, teme diversificate, decupaje din presa scrisă etc.;
● proiecte de grup şi individuale;
● probe scrise şi orale;
● fişe de autoevaluare;
● studii de caz.
Coordonatorii elaborării programei şcolare:
prof. univ. dr. Vasile CHIŞ Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai",
Cluj-Napoca
prof. gr. I Mihaela UNGUREANU Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi
Consultant în domeniul curriculumului:
prof. gr. I Angela TEŞILEANU Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
ANEXA 2
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE
CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,
specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale"celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie, vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră.
Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învaţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie:
● comunicare în limba maternă;
● comunicare în limbi străine
● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;
● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
● a învăţa să înveţi;
● iniţiativă şi antreprenoriat;
● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;
● competenţe sociale şi civice.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare - conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:
● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;
● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;
● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
Orientarea tematicii curriculumui este îndreptată spre:
- dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;
- folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;
- integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;
- aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii-problemă şi luarea de decizii;
- formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;
- stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;
- utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.
● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);
● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;
● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.
Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii ", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare in interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
- Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
- Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.
Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a │
│ bunurilor culturale. │
│2. Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare- │
│ restaurare a bunurilor culturale. │
│3. Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru │
│ specifice conservării - restaurării de bunuri culturale în contextul unor │
│ situaţii noi. │
│4. Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;
● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;
● Iniţiativă personală;
● Interes şi curiozitate;
● Spirit critic şi autocritic;
● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;
● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;
● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
● Dorinţa de informare şi afirmare;
● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;
● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;
● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul │● Definirea conceptelor în domeniul │
│restaurării │ conservării │
│1.2. Identificarea etapelor conservării │● Definiţia disciplinei şi relaţia │
│1.3. Diferenţierea activităţii de conservare │ conservare-restaurare │
│de cea de restaurare │● Conservarea: concepte şi etape ale │
│ │ conservării bunurilor de patrimoniu │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│2.1. Elaborarea şi aplicarea unor algoritmi │● Influenta factorilor de microclimat │
│privind tehnicile de conservare în contexte │ asupra bunurilor culturale │
│diferite │ - Umiditatea │
│2.2. Monitorizarea factorilor de microclimat │ - Temperatura │
│care afectează obiectele de patrimoniu pe │ - Lumina │
│baza unor algoritmi │ - Poluarea │
│2.3. Organizarea spaţiilor de depozitare şi │ - Dezastrele naturale │
│expunere a obiectelor de patrimoniu │● Condiţii generale de amenajare a │
│ │ depozitelor de muzeu │
│ │● Condiţii generale de expunere şi │
│ │ protejare a bunurilor culturale │
│ │● Condiţii generale privind manipularea, │
│ │ ambalarea, itinerarea şi transportul │
│ │ bunurilor culturale │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│3.1. Identificarea factorilor de degradare │● Degradarea bunurilor culturale: factori │
│şi a efectelor acestora asupra obiectelor de │ de degradare si efectele acestora asupra │
│patrimoniu │ bunurilor culturale │
│3.2. Evaluarea factorilor de risc şi a │● Dezastrele naturale - factor de degradare│
│metodelor de prevenţie în conservarea │ a patrimoniului │
│obiectelor de patrimoniu │● Laboratorul de conservare: prezentarea │
│3.3. Aplicarea tehnicilor specifice conser- │ laboratorului şi a activităţilor │
│vării în rezolvarea unor situaţii noi │ specifice; tipuri de obiecte în lucru │
│3.4. Realizarea de conexiuni între activităţi│● Norme de protecţia muncii specifice │
│de conservare-restaurare a bunurilor │ activităţii de conservare │
│culturale │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│4.1. Utilizarea terminologiei specifice │- Toate conţinuturile │
│domeniului conservării în diferite situaţii │ │
│de comunicare │● Istoricului activităţii de restaurare │
│4.2. Utilizarea surselor bibliografice │ │
│4.3. Prezentarea structurată în diferite │ │
│tipuri de comunicare orală, scrisă a │Studiu de caz │
│informaţiei specifice ştiinţifice │ │
└─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
CONŢINUTURI
● Istoricul activităţii de conservare
● Locul şi rolul activităţii de conservare
● Conservarea: concepte, etape şi modalităţi de conservare
● Influenta factorilor de microclimat asupra bunurilor culturale (Umiditatea, Temperatura, Lumina, Poluarea)
● Degradarea bunurilor culturale:factori de degradare si efectele acestora asupra bunurilor culturale
● Dezastrele naturale- factor de degradare a patrimoniului
● Condiţii generale de amenajare a depozitelor de muzeu
● Condiţii generale privind manipularea, ambalarea, itinerarea şi transportul bunurilor culturale
● Condiţii generale de expunere şi protejare a bunurilor culturale
● Laboratorul de conservare
● Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservare
LUCRĂRI PRACTICE
● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu;
● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători,
● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro- biodăunători;
● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale;
● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat;
● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.
SUGESTII METODOLOGICE
Disciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.
În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.
Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de coservare şi restaurare a acestora.
În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme( scis, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.
5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii-problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.
7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.
Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare astrategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
- recunoaşterea unor tipuri de degradări;
- identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;
- extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: taele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;
- realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;
- imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;
- formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;
- folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;
- observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;
- interpretarea rezultatelor experimentale;
- recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;
- compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători
- luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;
- măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;
- reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;
- efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.
Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
- selectarea răspunsului corect;
- asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;
- completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;
- itemi de tipul adevărat sau fals;
- întrebări structurate;
- rezolvarea de probleme;
- eseuri structurate;
- realizarea de referate, portofolii, proiecte;
- formularea de ipoteze sau concluzii ;
- realizarea unui plan de investigaţie;
- rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev.............../Clasa........ /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar..........
Profesor:.............
┌────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────┬──────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi │ │ │ │
│ specifice │ (detalieri) │ de învăţare │ Resurse │ Evaluare │ Observaţii │
├────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────┴──────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌─────────┬────────────┬───────────┬──────────┬───────────┬────────────┬───────┐
│ Etapele │ Obiective │Activităţi │Strategii │Activităţi │Instrumente │Obser- │
│ lecţiei │operaţionale│de predare │didactice │de învăţare│de evaluare │vaţii │
└─────────┴────────────┴───────────┴──────────┴───────────┴────────────┴───────┘
Model B
┌────────┬────────────┬───────────┬──────────┬─────────────────────────┬───────┐
│Etapele │ Obiective │Conţinuturi│Strategii │Sarcini de │Obser- │
│lecţiei │operaţionale│esenţiale │didactice │predare-învăţare-evaluare│vaţii │
└────────┴────────────┴───────────┴──────────┴─────────────────────────┴───────┘
Model C
┌─────────┬────────────┬───────────┬───────────┬──────────┬────────────┬───────┐
│ Etapele │ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii │Instrumente │Obser- │
│ lecţiei │operaţionale│de predare │de învăţare│didactice │de evaluare │vaţii │
│ │ │ ───────── │ ───────── │utilizate │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │cadrului │elevului │ │ │ │
│ │ │didactic │ │ │ │ │
└─────────┴────────────┴───────────┴───────────┴──────────┴────────────┴───────┘
LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE
1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni
2. Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici
4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată(longitudinală, transversală sau radială)în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice
5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.
6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni
7. Stabilizarea se refera la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.
8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial(originară),dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă
9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.
10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.
11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare(de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.
12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.
13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare(respectiv nivelul I de conservare)şi nu este permisă expunerea.
14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:
15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu.
Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine, în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.
16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.
17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru .
19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur si fond
20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Centrul Naţional pentru Curriculum
Gorgăneanu şi Evaluare (coord.) în Învăţământul
Preuniversitar - MECI
Conf. univ. dr. Doina Creangă Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea
de Istorie şi Muzeologie, Suceava
Prof. Camelia Rusu-Sadovei Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
Prof. Sabina Elena Roman Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE
CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a X-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,
specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale
Notă de prezentare
În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor. Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră.
Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării, propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învaţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie:
● comunicare în limba maternă;
● comunicare în limbi străine;
● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;
● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
● a învăţa să înveţi;
● iniţiativă şi antreprenoriat;
● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;
● competenţe sociale şi civice.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare - conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:
● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;
● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;
● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
Orientarea tematicii curriculumui este îndreptată spre:
- dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;
- folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;
- integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;
- aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii - problemă şi luarea de decizii;
- formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;
- stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;
- utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.
● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);
● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;
● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.
Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter-şi transdisciplinare in interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
- Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv-atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
- Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a │
│bunurilor culturale. │
│ │
│2. Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare- │
│restaurare a bunurilor culturale. │
│ │
│3. Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice│
│conservării - restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi. │
│ │
│4. Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;
● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;
● Iniţiativă personală;
● Interes şi curiozitate;
● Spirit critic şi autocritic;
● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;
● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;
● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
● Dorinţa de informare şi afirmare;
● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;
● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;
● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea conceptelor din │● Definirea conceptelor în domeniul restaurării│
│domeniul restaurării │● Definiţia disciplinei şi relaţia conservare- │
│ │ restaurare │
│1.2. Diferenţierea activităţii de │● Etape in restaurarea bunurilor de patrimoniu │
│conservare de cea de restaurare │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.1. Elaborarea şi aplicarea unor │● Principiile restaurării ştiinţifice │
│algoritmi privind tehnicile de │● Aplicarea în practica restaurării a principi-│
│restaurare în contexte diferite │ ilor şi normelor de restaurare │
│2.2. Prezentarea documentaţiei de │● Documentaţia de restaurare. Întocmirea şi │
│restaurare │componenţa dosarului │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│3.1 Aplicarea principiilor, a normelor de│● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal │
│restaurare în situaţii noi │● Conservarea-restaurarea patrimoniului │
│ │ arheologic │
│ │● Conservarea-restaurarea patrimoniului │
│ │ cultural mobil │
│ │● Conservarea-restaurarea patrimoniului │
│ │ cultural imobil │
│3.2.Evaluarea factorilor de risc şi │● Laboratorul de restaurare. Organizare şi │
│ametodelor de prevenţie în restaurarea │ funcţionare │
│obiectelor de patrimoniu │● Norme specifice de protecţia muncii │
│ │● Codul eticii şi standardele practicii de │
│ │ restaurare │
│ │● Normele de restaurare ştiinţifică a │
│ │ patrimoniului cultural │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│4.1. Utilizarea terminologiei specifice │● Degradarea bunurilor culturale: factori de │
│domeniului conservării │ degradare si efectele acestora asupra │
│ │ bunurilor culturale │
│4.2.Utilizarea surselor bibliografice │● Dezastrele naturale - factor de degradare a │
│ │ patrimoniului │
│4.3.Prezentarea rezultatelor unui demers │● Laboratorul de conservare: prezentarea │
│de monitorizare folosind terminologia │ laboratorului şi a activităţilor specifice; │
│specifică │ tipuri de obiecte în lucru │
│ │● Norme de protecţia muncii specifice │
│ │ activităţii de conservare │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│4.1. Utilizarea terminologiei specifice │ │
│domeniului conservării în diferite │- Toate conţinuturile │
│situaţii de comunicare │ │
│4.2. Utilizarea surselor bibliografice │ │
│4.3. Prezentarea structurată în diferite │● Istoricului activităţii de restaurare │
│tipuri de comunicare orală, scrisă a │ │
│informaţiei specifice ştiinţifice │● Studiu de caz │
└─────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
CONŢINUTURI
● Istoricul activităţii de restaurare
● Cunoaşterea conceptelor în domeniul restaurării
● Etapele ale restaurării ştiinţifice
● Principiile restaurării ştiinţifice
● Aplicarea în practica restaurării a principiilor şi normelor de restaurare
● Documentaţia de restaurare. Întocmirea şi componenţa dosarului
● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal
● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport organic
● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport anorganic
● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic
● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport organic
● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport anorganic
● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural mobil
● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural imobil
● Laboratorul de restaurare. Organizare şi funcţionare
● Norme specifice de protecţia muncii
● Codul eticii şi standardele practicii de restaurare
● Normele de restaurare ştiinţifică a patrimoniului cultural
LUCRĂRI PRACTICE
● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu;
● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători,
● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro-biodăunători;
● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale;
● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat;
● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.
SUGESTII METODOLOGICE
Disciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.
În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.
Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de coservare şi restaurare a acestora.
În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme (scis, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice. Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.
5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii - problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.
7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de cominicări ştiinţifice. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.
Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare astrategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
- recunoaşterea unor tipuri de degradări;
- identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;
- extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: taele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;
- realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;
- imaginarea unor situaţii-problemă şi rezolvarea lor;
- formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;
- folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;
- observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;
- interpretarea rezultatelor experimentale;
- recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;
- compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători
- luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;
- măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;
- reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;
- efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.
Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
- selectarea răspunsului corect;
- asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;
- completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;
- itemi de tipul adevărat sau fals;
- întrebări structurate;
- rezolvarea de probleme;
- eseuri structurate;
- realizarea de referate, portofolii, proiecte;
- formularea de ipoteze sau concluzii ;
- realizarea unui plan de investigaţie;
- rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev.........../Clasa....... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:.................
┌────────────┬─────────────┬───────────────┬─────────┬──────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │ Evaluare │ Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────────────┼─────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴───────────────┴─────────┴──────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬───────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│ Sarcini de │ Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│ esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴───────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬─────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii de│Strategii de│Strategii│Instrumente│Obsevaţii│
│lecţiei│operaţionale│ predare │ învăţare │didactice│de evaluare│ │
│ │ │────────────│────────────│utilizate│ │ │
│ │ │Activitatea │Activitatea │ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴─────────┘
LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE
1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni.
2. Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici.
4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială)în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico-mecanice.
5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.
6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni.
7. Stabilizarea se refera la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.
8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial (originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă.
9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.
10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.
11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.
12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice, stilistice, ideatice şi formale), repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea, a elementelor originalului.
13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.
14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:
15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază, ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu. Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine, în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.
16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.
17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru.
19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur si fond.
20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
Gorgăneanu (coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Conf. univ. dr. Doina Creangă Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de
Istorie şi Muzeologie, Suceava
Prof. Camelia Rusu-Sadovei Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
Prof. Sabina Elena Roman Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
INSTRUMENT PRINCIPAL - INSTRUMENTE CU COARDE
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera
vocaţională, profil artistic, specializarea muzică
Secţia instrumentală - instrumentele orchestrei simfonice
NOTA DE PREZENTARE
În învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul instrumentelor reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe, a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
- studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care includ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat şi viitorului specialist;
- pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;
- parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
Programa şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;
- competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: instrumente cu coarde, instrumente de suflat şi instrumente de percuţie;
- valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;
- sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;
- repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.
Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
COMPETENŢE GENERALE
1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale
2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicale
VALORI ŞI ATITUDINI
● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌─────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ COMPETENŢE SPECIFICE │ CONŢINUTURI │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a│Repertoriul clasic: monodia acompaniată a │
│interpretării după scriitura armonică, de│sec. al XVII - lea - al XVIII-lea │
│factură tonală │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.2. Analizarea elementelor de limbaj din│Elemente de limbaj: │
│textul muzical, corelate cu tehnica │- tonalităţi: intonaţia funcţională │
│instrumentală corespunzătoare │- coma sintonică │
├─────────────────────────────────────────┤- egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în │
│1.3. Descifrarea partiturii muzicale, la │intonaţie, ascendent şi descendent, cu excepţia│
│prima vedere │sensibilei │
│ │- ritm, metru, tempo (egalitatea pulsaţiei │
│ │metrice) │
│ │- dinamica, nuanţarea naturală │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.4. Redarea textului muzical corelată cu│Stereotipul dinamic, în execuţia textului │
│elemente de tehnică instrumentală, │muzical │
│asigurând fluiditatea discursului muzical│ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.1. Interpretarea textului muzical, │Elemente de structură a melodiei (motiv-temă) │
│punând în evidenţă forma acestuia │Formele muzicale specifice clasicismului: │
│ │- forma de lied │
│ │- forma de sonată │
│ │- rondo │
│ │- menuet │
│ │- tema cu variaţiuni │ │ │Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, accent, │
│ │cezură, agogică mică │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.2. Redarea lucrării, respectând tehnica│- Tehnici de emisie sonoră: │
│instrumentală specifică stilului clasic │ spiccato clasic │
│ │ semispiccato │
│ │ detachи francez - legatto │
│ │ cezuri în interiorul frazei muzicale │
│ │ sostenuto │
│ │ ornamente etc. │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.4. Diferenţierea în audiţie a │- Audiţii comparate │
│diverselor interpretări, în scopul │ │
│adoptării propriei versiuni │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.5. Corelarea reprezentării auditive a │- Mijloace de expresie │
│lucrării cu modalităţile de interpretare │- Tehnica instrumentală │
│a acesteia │ │
├─────────────────────────────────────────┤ │
│2.6. Interpretarea creativă a lucrării, │ │
│coordonând mijloacele de expresie │ │
│muzicală │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.7. Optimizarea propriei interpretări, │- Audiţii, recitaluri, concerte etc. │
│pe baza analizei reacţiei publicului │- Cronici de specialitate │
└─────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
LISTA DE CONŢINUTURI
Elemente de limbaj:
● Tonalitatea: intonaţia funcţională
● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor
● Ritm, metru, tempo
Elemente de structură a melodiei:
● motivul
● tema
Forme specifice ale clasicismului:
● lied
● sonată
● rondo
● menuet
● tema cu variaţiuni
Mijloace de expresie:
● nuanţă
● accent
● cezură
● agogică mică
Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră:
● spiccato clasic şi semispiccato
● deatache francez - legatto
● cezura în interiorul frazei
● sostenuto
● ornamente
Audiţii, cronici de specialitate
SUGESTII METODOLOGICE
INSTRUMENTE CU COARDE
În clasa a IX-a elevul continuă procesul de dezvoltare intelectuală, afectivă şi motrică, specifică educaţiei muzicale începute o dată cu studiul specializat al artei interpretative. Achiziţiile învăţării dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permit acestuia o mai largă înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare cu un nivel de complexitate mai ridicat. Din acest moment, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii muzicale a elevului.
De asemenea, experienţa dobândită va permite elevului abordarea unor lucrări ce implică cerinţe speciale, cu un grad sporit de dificultate.
În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.
În acest sens, sugerăm să se aibă în vedere:
- utilizarea modului de arcuş "spiccato",
- redarea ornamentelor după cerinţele epocii,
- un grad sporit de velocitate,
- uşurinţă în folosirea tehnicii de schimbare a nuanţelor etc.
Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să fie un organizator al activităţii elevului, care să îl susţină pe acesta şi să îl îndrume, în atingerea competenţelor prestabilite.
Nu trebuie omisă dezvoltarea muzicalităţii elevului, a gândirii sale muzicale, a manifestării propriei creativităţi în favoarea "dresajului" pe un anumit repertoriu. Aceasta nu exclude utilizarea exerciţiilor de memorare a textelor muzicale studiate şi de redare a acestora în interpretare, fără ajutorul partiturii. De asemenea, este absolut necesar ca fiecare operă muzicală să fie interpretată în integralitatea sa, cu acompaniament (pian sau ansamblu orchestral) şi, obligatoriu, în public - audiţii de clasă/catedră, audiţii pe categorii de instrumente/pentru toate instrumentele, în şcoală sau în alte spaţii adecvate acestor activităţi.
În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: redarea cu fidelitate a textului muzical, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale.
Conţinuturile vor fi valorificate deopotrivă pentru:
- dezvoltarea tehnicii specifice fiecărui instrument în parte;
- dezvoltarea combinată a tehnicii şi a muzicalităţii, prin abordarea studiilor specifice fiecărui instrument cu coarde şi a repertoriului propus.
Prin acest document, se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.
Dacă în perioada învăţământului primar şi gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de muzică s-a axat pe iniţierea în şi cu familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (clasicism, romantism, baroc, modernism).
În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.
Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev.........../Clasa....... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:.................
┌────────────┬─────────────┬───────────────┬─────────┬──────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │ Evaluare │ Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────────────┼─────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴───────────────┴─────────┴──────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬───────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│ Sarcini de │ Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│ esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴───────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬─────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii de│Strategii de│Strategii│Instrumente│Obsevaţii│
│lecţiei│operaţionale│ predare │ învăţare │didactice│de evaluare│ │
│ │ │────────────│────────────│utilizate│ │ │
│ │ │Activitatea │Activitatea │ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴─────────┘
Notă:
Competenţele generale şi competenţele specifice din prezenta programă sunt valabile şi pentru categoria corzi grave şi corzi ciupite. Unora dintre conţinuturi li se pot adăuga conţinuturi specifice în funcţie de instrumentul studiat. De asemenea, repertoriile pot fi completate pentru fiecare categorie de instrumente cu coarde, respectiv corzi grave şi corzi ciupite.
REPERTORIU VIOARĂ
(Sugestii)
Studii tehnice:
- O. Sevcik op. 1 - Caietele II, III (Tehnica viorii)
- O. Sevcik op. 2 - Caietele III, IV, V (Tehnica arcuşului)
- O. Sevcik op. 7 - Caietele I, II (Trilul)
- O. Sevcik op. 8 - "Schimburi de poziţie"
- O. Sevcik op. 9 - "Duble coarde"
- A. A. Sarvaş op. 3 - "Studiul dublelor coarde"
- H. Schradieck - "Şcoala tehnicii viorii", caietele I, II
- M. Iftinchi - Schimburile de poziţii în duble coarde
- R. Klenck - Studiul gamelor
- A. A. Sarvaş op. 5 - Studiul acordurilor
- D. Vlădescu - "Tehnica viorii" (exerciţii pentru mâna stângă)
- E. Cobilovici - Sunetele armonice la vioară
- C. Flesch - "Game şi arpegii"
- C. Flesch - "Studii de bază pentru vioară" ("Urstudien fur violine")
Studii tehnico-melodice:
- R. Kreutzer - 42 Studii sau Capricii
- F. Fiorillo - 36 Studii sau Capricii
- P. Rode - 24 Capricii
- J. B. Ch. Dancla - 20 Studii, op.73
- L. J. Massart - "Arta exersării studiilor de Kreutzer" ("L'art de travailler les etudes de Kreutzer")
Repertoriu preclasic şi clasic
(Sugestii)
- G. B. Viotti - Concert nr. 22 în la minor
- Ch. A de Beriot - Concert nr. 1 în Re major, op. 16
- L. Spohr - Concert nr. 2 în re minor, op. 2
- L. Spohr - Concert nr. 11 în Sol major, op. 70
- F. David - Concert nr. 1
- F. David - Concert nr. 4 în Mi major, op. 23
- J. Haydn - Concert nr. 1 în Do major
- J. Haydn - Concert nr. 2 în Sol major
- W. A. Mozart - Concert "Adelaide" în Re major
- W. A. Mozart - Concert nr. 3 în Sol major
- L. v Beethoven - Romanţa în Do major şi în Fa major
Repertoriu aparţinând altor compozitori
(Sugestii)
- M. Bruch - Concert nr. 1 în sol minor, op. 26
- G. Tartini - Concert în Mi major
- P. Nardini - Concert în mi minor
- R. Kreutzer - Concert nr. 19 în re minor
- J. S. Bach - Concert în Mi major
- L. Boccherini - Concert în Re major
- H. Vieuxtemps - Concert nr. 4 în re minor, op. 31
Sonate:
- F. M. Veracini - Sonata în sol minor
- F. M. Veracini - Sonata în mi minor (p. I. = Ritornello)
- P. Locatelli - Sonata în sol minor
- A. Corelli - Sonate
- G. Tartini - Sonata în sol minor ("Didona")
- G. F. Haendel - Sonatele I, II, IV, V
- J. S. Bach - Menuet I, Menuet II, Bouree şi Giga din Partita a III-a în Mi major, BWV 1006
- F. Geminiani - Sonata în do minor
- P. Nardini - Sonata în Re major
- H. Purcell - Sonata în la minor
- H. Purcell - Sonata în Do major
- J. S. Bach - Sonata în La major (cu pian)
- J. M. Leclair - Sonata în Re major
Alte lucrări
(Sugestii)
- A. Corelli - La Folia
- W. A. Mozart - Rondo în Do major, KV 373
- W. A. Mozart - Rondo în Sol major
- W. A. Mozart - Rondo concertant în Sib major, KV 269
- H. Wieniawski - Legenda, op. 17
- P. de Sarasate - Romanţa andaluză, op. 22
- P. de Sarasate - Malaguena, op. 21
- H. Vieuxtemps - Baladă şi Poloneză, op. 38
- H. Wieniawski - Adagio elegiac, op. 5
- P. de Sarasate - Dans nr. 8
- Fr. Kreisler - "Suferinţa dragostei" ("Liebesleid")
- Fr. Kreisler - Frumosul rozmarin
- Francoeur-Kreisler - Siciliana şi Rigaudon
- P. I. Ceaikovski - Melodie, op. 42, nr. 3
- P. I. Ceaikovski - Scherzo, op. 42, nr. 2
- D. Bughici - Suită în stil românesc, op.1
- V. Filip - Capriciul nr. 3
- V. Filip - Suită românească pentru vioară solo (părţile I-II)
- B. Bartok - Dansuri româneşti
- B. Bartok - Sonatina
- M. Chiriac - Serenada
- G. Enacovici - Jocuri olteneşti, op. 24
- I. Scărlătescu - Bagatela
- G. Ph. Telemann - 12 Fantezii solo
- L. Glodeanu - Sonatina, op. 16
- M. Bruch - "Kol Nidrei", op. 47
- J. B. Senaille - "Introducere şi Presto" (J. Manen)
- M. Moszkowski - Dansuri spaniole nr. 1 şi nr. 2, op. 12
- G. Enescu - Balada, op. 4
- P. I. Ceaikovski - Vals sentimental, op. 51, nr. 6
- P. de Sarasate - Zortzico (d' Iparaguirre), op. 39
- P. de Sarasate - Zortzico ("Adios Montanas Mias")
- Couperin-Kreisler - "La Precieuse"
- Boccherini-Kreisler - Allegretto
- A. Glazunov - Meditaţie, op. 32
- S. Toduţă - Sonatina
- M. Jora - Mică suită, op. 3
- P. Vladigherov - Suita "Vardarul"
- F. Drdla - "Perpetuo", op. 125
- H. Schradieck - "Perpetuum mobile" în Sib major, op. 1
- Ch. A. de Beriot - 3 Duete concertante, op. 57
- V. Filip - Poem pentru vioară cu acompaniament de pian
- J. Brahms - Dansuri ungare (ed. Joachim)
- Tartini-Kreisler - Variaţiuni pe o temă de Corelli
- Ch. A. de Beriot - Variaţiuni op. 1 în re minor, op. 15 în Mi major, şi op. 79 în La major
INDEX AL AUTORILOR
VIOARĂ
A
Accolay, Jean Baptiste
Alard, Delphin
Alexeev, V.
Albeniz, Isaac
Albu, Sandu
Auer, Leopold
B
Bach, Johann Sebastian
Baklanova, Natalia
Bartok Bela
Bazzini, Antonio
Beethoven, Ludwig v
Benda, Frantisek (Franz)
Beriot, Charles Auguste de
Biber, Heinrich Ignaz Franz von
Bizet, Georges
Bloco, Jozsef (Joseph)
Blumenstengel, A.
Boccherini, Luigi
Botez, Constantin
Brahms, Johannes
Bruch, Max
Buciu, Dan
Bughici, Dumitru
Burada, Teodor T.
C
Campagnoli, Bartolomeo
Capoianu, Dumitru
Casorti, August
Ceaikovski, Piotr Ilici
Chiriac, Mircea
Cionca, Romulus
Ciortea, Tudor
Cobilovici, Emil
Comes, Liviu
Constantinescu, Paul
Corelli, Arcangelo
Couperin, Louis
Cuteanu, Eugen
D
Dancla, Jean Baptiste Charles
Daquin, Louis-Claude
David, Ferdinand
Derieţeanu, George
Dimitrescu, Constantin
Dinicu, Grigoraş
Donceanu, Felicia
Dont, Jakob
Drăgoi, Sabin
Drdla, Frantisek (Franz)
Dvorak, Antonin
E
Eftimescu, Florin
Elenescu, Emanuel
Enacovici, George
Enescu, George
Ernst, Heinrich-Wilhelm
F
Falla, Manuel de
Feldman, Ludovic
Fibich, Zdenek (Zdenko)
Filip, Vasile
Fiocco, Joseph-Hector
Fiorillo, Federigo
Flesch, Carl
Francoeur, Franгois
Fuchs, Teodor
G
Gavinies, Pierre
Geantă, Ionel
Gebauer, Michel-Joseph
Gemianini, Francesco
Gershwin, George
Gherţovici, Adia
Gilels, Elisabeta
Glazunov, Alexandr Konstantinovici
Glier, Reinhold Moritzovici
Glodeanu, Liviu
Gluck, Christoph Wilibald
Godard, Benjamin Louis-Paul
Gossec, Franгois-Joseph
Gounod, Charles
Granados, Enrique
Grieg, Edvard Hagerup
Grigorian, Asatur Grigorevici
H
Haciaturian, Aram Ilici
Haendel, Georg Friedrich
Haydn, Franz Joseph
Heifetz, Jascha
Herman, Vasile
Hohmann, Christian Heinrich
Hrimaly, Johann
Huber, Adolf
I
Ianşinov, Alexei
Iftinchi, Modest
J
Jansa, Leopold
Jerea, Hilda
Joachim, Joseph
Jora, Mihail
K
Kabalevski, Dmitri Borisovici
Kayser, Heinrich Ernst
Klenck, Robert
Klepper, Walter Mihai
Komarovski, Anatol
Kreisler, Fritz
Kreutzer, Rodolphe
L
Lalo, Edouard Victor Antoine
Laub, Ferdinand
Lazăr, Filip
Leclair, Jean-Marie
Lipatti, Dinu
Lipinsky, Karol Joseph
Locatelli, Pietro
Manen, Juan
Manoliu, George
Martini, Giovanni Battista
Massart, Lambert-Joseph
Massenet, Jules
Mayseder, Joseph
Mazas, Jacques Fereol
Mendelsohn, Alfred
Mendelssohn-Bartholdy, Felix
Mostras, Konstantin
Moszkowski, Moritz
Mozart, Wolfgang Amadeus
Musorgski, Modest Petrovici
N
Nardini, Pietro
Niculescu, Mihai
Nottara, Constantin C.
Novacek, Ottokar
Novacek, Rudolf
O
Offenbach, Jacques
P
Paganini, Niccolo
Paradis, Maria-Theresia von
Pasquali, Nicolo
Pleyel, Ignaz-Joseph
Polo, Enrico
Popovici, Doru
Porpora, Nicola-Antonio
Porumbescu, Ciprian
Prokofiev, Serghei Sergheevici
Prume, Franгois-Hubert
Pugnani, Gaetano
Purcell, Henry
R
Raff, Joachim
Rameau, Jean-Philippe
Ravel, Maurice
Ricci, Ruggiero
Rieding, Oskar (Oscar)
Ries, Franz
Rimski-Korsakov, Nikolai Andreevici
Rode, Jacques Pierre Joseph
Rogojină, Paul
Rossini, Gioacchino Antonio
Rovelli, Pietro
Rubinstein, Anton
Rubinstein, Nathan
S
Saint-Lubin, Leon de
Saint-Saens, Charles Camille
Sarasate, Pablo Martin Meliton y Navascuez de
Sarvaş, Anton Adrian
Saviţchi, Octav
Scarlatescu, Ioan
Schmitzer, Elena
Schradiek, Henry
Schubert, Franz
Schumann, Robert
Seitz, Friedrich
Senaille, Jean-Baptiste
Sevcik, Otakar
Sibelius, Jean (Jan) Julius Christian
Sinding, Christian
Singer, Edmund
Sitt, Hans
Spohr, Ludwig (Louis)
Stephănescu, George
Stern, Rosi
Stravinski, Igor Fiodorovici
Szeremi Gustav
Szymanowski, Karol
Ş
Şostakovici, Dmitri Dmitrievici
T
Tartini, Giuseppe
Telemann, Georg Philipp
Theodorescu, Alexandru
Timaru, Valentin
Toduţă, Sigismund
V
Velehorschi, Alexandru
Veracini, Francesco Maria
Vieuxtemps, Henri
Viotti, Giovanni Battista
Vitali, Tommaso Antonio
Vivaldi, Antonio
Vladigherov, Pancio
Vlădescu, Dumitru
W
Walther, Johann-Jakob
Waxman, Franz
Weigl, Joseph
Wieniawski, Henryk (Henri)
Wohlfahrt, Franz
Y
Ysaye, Eugene
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
(coord.) Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
Prof. Natalia Epure Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă,
Iaşi
Prof. dr. Adrian Cârdan Liceul de Muzică Sigismund Toduţă,
Cluj-Napoca
Lect. univ. Adrian Buliga Universitatea Naţională de Muzică,
Bucureşti
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect. univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
INSTRUMENT PRINCIPAL - PIAN
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera
vocaţională, profil artistic, specializarea muzică
Secţia instrumentală - pian
Notă de prezentare
În învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul pianului reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
- studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care includ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat;
- pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;
- parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
Programa şcolară cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;
- competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, de percuţie şi instrumente populare. valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;
- sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;
- repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.
Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
COMPETENŢE GENERALE
1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale
2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicale
VALORI ŞI ATITUDINI
● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌───────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│ COMPETENŢE SPECIFICE │ CONŢINUTURI │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a │Repertoriu de factură clasică │
│interpretării după scriitura armonică, de │ │
│factură tonală │ │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│1.2. Analizarea elementelor de limbaj din │Elemente de limbaj: │
│textul muzical, corelate cu tehnica │- tonalităţi: intonaţia funcţională │
│instrumentală corespunzătoare │- egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în │
├───────────────────────────────────────────┤intonaţie, ascendent şi descendent │
│1.3. Descifrarea la prima vedere, a │- ritm, metru, tempo (egalitatea pulsaţiei │
│partiturii muzicale utilizând elementele │ metrice) │
│de limbaj specifice │- dinamica, nuanţarea naturală etc. │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│1.4. Redarea textului muzical corelată cu │Stereotipul dinamic, în execuţia textului │
│elemente de tehnică instrumentală, │muzical │
│asigurând fluiditatea discursului muzical │ │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│2.1. Interpretarea textului muzical, punând│Elemente de structură a melodiei (motiv-temă)│
│în evidenţă forma acestuia │Formele specifice clasicismului: │
│ │- forma de lied │
│ │- forma de sonată │
│ │- rondo │
│ │- menuet │
│ │- tema cu variaţiuni │
│ │Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, accent,│
│ │cezură, agogică mică │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│2.2.Redarea lucrării respectând stilul şi │- Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră │
│elementele de tehnică instrumentală │(tuşeul instrumental): │
│ │ legatto │
│ │ cezuri în interiorul frazei muzicale │
│ │ sostenuto │
│ │ ornamente etc. │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│2.3. Diferenţierea în audiţie a diverselor │- Audiţii comparate │
│interpretări, în scopul adoptării propriei │ │
│versiuni │ │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│2.4. Corelarea reprezentării auditive a │- Mijloace de expresie │
│lucrării cu modalităţile de interpretare a │- Tehnica instrumentală │
│acesteia │ │
├───────────────────────────────────────────┤ │
│2.5. Interpretarea creativă a lucrării, │ │
│coordonând mijloacele de expresie muzicală │ │
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│2.6. Optimizarea propriei interpretări, pe │- Audiţii, recitaluri, concerte etc. │
│baza analizei reacţiei publicului │- Cronici de specialitate │
└───────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┘
LISTA DE CONŢINUTURI
Elemente de limbaj:
● Tonalitatea: intonaţia funcţională
● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor
● Ritm, metru, tempo
Elemente de structură a melodiei:
● motivul
● tema
Forme specifice ale clasicismului:
● lied
● sonată
● rondo
● menuet
● tema cu variaţiuni
Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră:
● legatto
● cezura
● sostenuto
● ornamente
Audiţii, cronici de specialitate
SUGESTII METODOLOGICE
În clasa a IX-a se continuă dezvoltarea deprinderilor şi a cunoştinţelor instrumentale şi muzicale dobândite anterior de elevul pianist.
În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.
Dacă în învăţământul primar şi gimnazial elevii au fost familiarizaţi cu noţiuni de ordin general - tehnice şi interpretative -, în învăţământul liceal se vor consolida achiziţiile referitoare la tehnica instrumentală şi se va urmări un traseu tehnic şi interpretativ specific clasicismului. Pe parcursul instruirii, cadrul didactic va avea în vedere dezvoltarea fizică şi psihică a tânărului, stabilind strategii didactice adecvate. Se va evita o îndrumare de tip "dresaj", stimulând implicarea şi creativitatea elevului şi pe cea a cadrului didactic. De asemenea, de importanţă majoră sunt cele două ipostaze ale activităţii elevului: sub îndrumarea directă a cadrului didactic şi în studiul individual.
La vârsta de 14-15 ani, elevul se află în procesul dezvoltării, ceea ce solicită atenţie sporită din partea cadrului didactic şi adaptarea permanentă a acestuia la specificul acestei dezvoltări. Problemele tehnice vor fi abordate prin studii dar şi prin exerciţii ajutătoare, nefiind indicată metoda repetării "la infinit" a unor pasaje. Elevul va pune în context expresiv şi asimilările de ordin tehnic instrumental.
Referitor la abordarea prioritară a stilului clasic în interpretare, se va insista pe dobândirea unei tehnici adecvate, prin game şi studii orientate pe diferite probleme. Tehnica instrumentală nu este un scop, ci un mijloc prin care elevul trebuie să îşi dezvolte capacităţile de redare fidelă a textului muzical. De aceea, se va insista pe dezvoltarea rezistenţei şi forţei degetelor prin game, studii sau alte modalităţi de obţinere a unei tehnici ce pot contribui constructiv la formarea elevului viitor interpret. Una dintre problemele de ordin tehnic ce persistă chiar şi la acest nivel de studiu este de exemplu trecerea degetului 1, asupra căreia trebuie să se insiste deoarece poate periclita execuţia uniformă (execuţia egală) a gamelor şi arpegiilor prezente cu precădere în repertorii clasice, putând da naştere la accente nedorite şi întreruperi în frazele melodice. Din acest motiv se vor alege studii care să faciliteze egalizarea sunetele şi duratelor în succesiunea acestora.
Astfel, în execuţia corectă a gamelor şi a arpegiilor, care pot genera accente şi rupturi în frazele melodice sau pasaje de virtuozitate, se va insista asupra exersării degetului 1. De asemenea, se vor selecta studii tehnice relevante pentru această problemă: C. Czerny - Studii Op. 740 Nr. 1, 2, 3, 5, 11, 14, 16 sau M. Clementi - Gradus ad Parnassum din culegerea 29 de studii - nr. 1, 2, 4, 6, 7. Se va urmării egalizarea deprinderilor pentru mâna dreaptă şi mâna stângă. Neglijarea acestui aspect constituie adesea cauza unor dezechilibre tehnice şi muzicale (C. Czerny - Op. 740, Studii Nr. 5, 8, 11 şi M. Clementi - Gradus ad Parnassum, Nr. 2, 3, 6).
Se va acorda o atenţie deosebită studiului terţelor - problemă atinsă doar ocazional în anii anteriori, urmărind atacul simultan al degetelor, în ciuda constituţiei lor inegale (C. Czerny Op. 740 - studiile nr. 4, 10, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 6 (care antrenează şi mâna stângă). Acordurile de trei şi de patru sunete, lucrate şi în mod izolat, sub formă de exerciţii, dar şi pentru studii (M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 24, Czerny, Op. 740, Nr. 13), vor facilita consolidarea musculaturii, a tendoanelor şi a poziţiei corecte a mâinii pe claviatură. De altfel, această problemă este prezentă în aproape fiecare studiu, acordurile fiind acompaniamente frecvente. Se va controla o perfectă relaxare şi libertate a braţelor, evitându-se rigiditatea articulaţiilor.
Octavele, frânte şi simultane, fără a constitui încă o problemă tehnică centrală, vor fi studiate cu multă atenţie în studii ca Czerny, Op. 740 Nr. 8, Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 26 şi 28. Această tehnică va fi perfecţionată şi în următorii ani de studiu, odată cu dezvoltarea fizică a mâinii. Studiul notelor repetate va dezvolta supleţea şi viteza în schimbarea degetelor (C. Czerny, Op. 740, Nr. 7, 11, M. Clementi, Nr. 4, 19).
Se va urmări deplasarea pe claviatură cu mişcări suple ale braţelor şi a poignet-ului (C. Czerny - Op. 740, studii nr. 4, 6, 9, 13, 15, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 3, 7, 23, 24). Recomandăm abordarea mai multor studii ce vizează probleme diferite şi în acelaşi timp complete pentru a evita totuşi o concentrare exagerată asupra numai anumitor probleme - concentrare ce poate degenera într-o crispare totală a aparatului pianistic.
O altă problemă de natură tehnică o constituie modul de atac. Se vor studia diferite moduri de atac, cu accent pe cel specific stilului clasic.
Atât primele cunoştinţe, cât şi tehnica dobândită - în mod special, prin studiile lui C. Czerny - dar şi altele - vor contribui la aprofundarea acestui stil. Se vor conştientiza problemele de frazare şi de construcţie a formei studiate înainte de abordarea sonatelor de referinţă ale clasicilor vienezi. În această clasă se recomandă investigarea sonatelor care au condus la desăvârşirea formei.
Sonatele aparţinând "fiilor lui J. S. Bach" reprezintă un fundament solid care nu poate fi omis din repertoriul pentru pian. Carl Philipp Emanuel Bach - considerat părintele sonatei clasice - deţine de asemenea o creaţie deosebit de importantă pentru formare interpretării stilului clasic, influenţând şi creaţia şi educaţia fratelui său, Johann Christian. Wilhelm Friedemann Bach. Sonatele lor constituie un punct de plecare pentru studiul formei de sonată, dar şi pentru diferite probleme de ordin tehnic- instrumental:
- mâini încrucişate (K. Ph. Em. Bach - Sonata în fa minor Wq 63/6);
- ornamente şi pasaje ornamentale etc.
Sonatele lui Baldassaro Galuppi, prin bitematismul evident, se situează în rândul sonatelor clasice, constituind un reper valoros pentru fundamentarea stilului clasic (Sonata în Re, în La, în do).
Sonatele lui M. Clementi pot fi abordate selectându-le pe acelea care nu suprasolicită rezistenţa tehnică a elevilor (Op. 7, nr. 3 sol minor, Op. 20 nr. 2, do diez minor, Op. 25 nr. 2. sol major, Op. 26 nr. 3 re major) şi pe cele ale lui D. Scarlatti şi D. Cimarosa. Aprofundarea stilului de interpretare a repertoriului clasic poate fi continuată şi în clasele următoare, iar finalitatea acestei recomandări o reprezintă dobândirea de către elev a unei virtuozităţi interpretative ce îl poate reprezenta la nivel competiţional.
Repertoriul nu exclude sonate ale clasicilor vienezi, cadrul didactic selectându-le cu atenţie pe cele adecvate particularităţilor elevilor.
Se va acorda atenţie sporită utilizării pedalei, în interpretare pentru evitarea folosirii acesteia uneori în exces sau alteori deloc. Audierea repertoriului prevăzut pentru studiere, în interpretări de referinţă, constituie un model stimulativ, pentru viitorul interpret.
Abordarea în paralel a altor stiluri, precum romantic, modern sau românesc contribuie de asemenea la stimularea sensibilităţii, creativităţii dezvoltarea simţului ritmic şi al spontaneităţii în execuţie, oferind posibilitatea abordării în cadrul orelor şi a improvizaţiei - ca element de noutate în studiul instrumental.
Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
Discuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, precum şi consultarea unor articole muzicale de specialitate contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi la formarea unei opinii proprii. Elevul va fi susţinut şi stimulat în apariţiile sale publice, care constituie situaţii de verificare elementelor asimilate, dar şi a comportamentului său scenic.
În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.
În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: fidelitatea redării textului muzical scris, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale. În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev............/Clasa....... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:.................
┌────────────┬─────────────┬───────────────┬─────────┬──────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │ Evaluare │ Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────────────┼─────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴───────────────┴─────────┴──────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬───────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│ Sarcini de │ Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│ esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴───────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬─────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii de│Strategii de│Strategii│Instrumente│Obsevaţii│
│lecţiei│operaţionale│ predare │ învăţare │didactice│de evaluare│ │
│ │ │────────────│────────────│utilizate│ │ │
│ │ │Activitatea │Activitatea │ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴─────────┘
REPERTORIU (SUGESTII)
Game majore şi minore cu diezi şi bemoli executate pe patru octave, la octavă, terţe, sexte şi decime în mişcare paralelă şi mişcare contrară. Arpegii mici şi mari (cu răsturnări) pe patru octave în mişcare paralelă. Acorduri de patru sunete în mişcare paralelă şi mişcare contrară.
K. Czerny: Studii op. 740- caiet I şi II
J. B. Cramer: Studii - caiet II
M. Clementi: Gradus ad Parnassum
D. Scarlatti: Sonate
Fiii lui Bach: Sonate
J. Haydn: Sonate
W. A. Mozart: Sonate-K.V 280 în Fa, K.V 282 în Mi bemol, K.V. 283 în Sol, K.V. 332 în Fa,
K.V. 570 în Si bemol
L. van Beethoven: Sonate - op. 2 nr. 1, op. 10 nr. 1, op. 10 nr. 2, op. 14 nr. 1, op. 14 nr. 2
Notă
Deoarece repertoriul pianistic este vast, se pot selecta şi alte creaţii de valoare, care să contribuie la dezvoltarea muzicală şi tehnică a elevului.
Un repertoriu mai dificil sau aparţinând altor stiluri se va aborda în urma unor analize atente, profesorul fiind responsabil pentru alegerea făcută.
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
(coord.) Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
Prof. dr. Monica Noveanu Liceul de Muzică Sigismund Toduţă,
Cluj-Napoca
Prof. univ. dr. Lavinia Coman Universitatea Naţională de Muzică,
Bucureşti
Prof. Marin Pânzaru Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă,
Iaşi
Prof. Iuliana Cârlig Colegiul de Artă Regina Maria, Constanţa
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect. univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
INSTRUMENT PRINCIPAL -
[Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat -
percuţie]
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasele a IX-a şi a X-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera
vocaţională, profil artistic, specializarea muzică
Secţia instrumentală - instrumentele orchestrei simfonice
NOTĂ DE PREZENTARE
Programele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional au fost elaborate în conformitate cu:
- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea profesională - "Declaraţia de la Copenhaga", convenită la Copenhaga în 2002;
- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar
- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor;
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a - a X-a au următoarea structură:
- Notă de prezentare, în care de detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal;
- Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.
Prezentul document reprezintă programa şcolară pentru disciplina Instrument principal, studiată ca disciplină principală de specialitate studiul instrumentelor reprezintă Instrumentele orchestrei simfonice pentru fiecare elev şi pentru fiecare instrument.
Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională, este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de continuare a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
- studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat şi viitorului specialist;
- pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;
- parcurgerea repertoriului, nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
Programa şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;
- competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, de percuţie şi instrumente populare valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile, ci ca rezultate ale întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;
- sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic, referindu-se la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă, în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;
- repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.
Actuala structură a programei invită profesorul la o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
COMPETENŢE GENERALE
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale │
│2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul │
│ de specialitate propriu artei muzicale │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A IX-A
┌─────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a│Repertoriul preclasic*1)- clasic*2) monodie │
│scriiturii armonice de factură tonală │acompaniată a secolelor XVII- XVIII │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.2. Analizarea elementelor de limbaj din│Elemente de limbaj: │
│textul muzical, corelate cu tehnica │ - intonaţia funcţională: game, intervale │
│instrumentală corespunzătoare │ diatonice şi cromatice │
├─────────────────────────────────────────┤ - egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în │
│1.3. Descifrarea partiturii muzicale, la │ intonaţie ascendentă şi descendentă │
│prima vedere │ - ritm, metru, tempo │
│ │ - dinamica, nuanţarea naturală │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.4. Redarea textului muzical corelată cu│Stereotipul dinamic, în execuţia textului │
│elemente de tehnică instrumentală, │muzical │
│asigurând fluiditatea discursului muzical│ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.1. Interpretarea textului muzical, │Preclasic: elemente de structură a melodiei │
│punând în evidenţă forma acestuia │(motiv-temă) │
│ │ - monopartit │
│ │ - bipartit │
│ │ - tripartit │
│ │ - pentapartit simplu şi compus │
│ │Forme muzicale specifice clasicismului: │
│ │ - elemente de structură a melodiei (motiv- │
│ │ temă) │
│ │ - forma de lied │
│ │ - forma de sonată │
│ │ - rondo, menuet, tema cu variaţiuni │
│ │Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, cezură, │
│ │agogica mică, dinamică │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.2. Redarea lucrării în studiu, respec- │Tehnici de emisie sonoră în stilul preclasic: │
│tând elementele de tehnică instrumentală │ - legato: utilizarea vocalelor în emisia │
│specifice stilului │ sonoră; │
│ │ - non legato: articulaţia simplă- staccato, │
│ │ portato, detache │
│ │Ornamente (preclasic) │
│ │Tehnici de emisie sonoră pentru stilul clasic: │
│ │legato: utilizarea vocalelor în emisia sonoră; │
│ │articulaţia simplă: staccato, semistaccato, │
│ │staccato cu punct, detache, articulaţia dublă, │
│ │staccato dublu │
│ │Ornamente (clasic) etc. │
│ ├───────────────────────────────────────────────┤
│ │Emisia sonoră: │
│ │ - corelarea vitezei şi a presiunii coloanei de│
│ │ aer în instrument │
│ │ - vibrato │
│ │Sincronizarea deprinderilor motrice: mişcări │
│ │musculare în procesul respirator, mişcările │
│ │muşchiului limbii, agilitatea degetelor, │
│ │sincronizarea membrelor superioare cu membrele │
│ │inferioare │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.3. Diferenţierea în audiţie a diverse- │Audiţii comparate │
│lor interpretări, în scopul adoptării │ │
│propriei versiuni │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.4. Corelarea reprezentării auditive │Mijloace de expresie specifice fiecărui │
│asupra lucrării cu modalităţile de │instrument │
│interpretare a acesteia │Tehnici instrumentale specifice fiecărui │
├─────────────────────────────────────────┤instrument │
│2.5. Interpretarea creativă a lucrării, │Înregistrări audio pentru autoevluare │
│coordonând mijloacele de expresie │ │
│muzicală │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.6. Optimizare propriei interpretări, pe│Audiţii, recitaluri, concerte etc. │
│baza analizei reacţiei publicului │Cronici de specialitate │
└─────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
------
*1) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care nu au repertoriu clasic sau, dacă există, nu este compatibil cu nivelul clasei.
*2) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care au repertoriu.
LISTA DE CONŢINUTURI
Elemente de limbaj:
● Tonalitatea: intonaţia funcţională - game intervale diatonice şi cromatice
● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie ascendentă şi descendentă
● Ritm, metru, tempo
Elemente de structură a melodiei:
● motivul
● tema
Forme specifice ale clasicismului:
● lied
● sonată
● rondo
● menuet
● tema cu variaţiuni
Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră:
● legatto - utilizarea vocalelor în emisia sonoră
● non legatto - articulaţia simplă
● viteza şi presiunea coloanei de aer în emisia sunetului
● deprinderi motrice - mişcări musculare în procesul respirator, mişcările muşchiului limbii, agilitatea degetelor, sincronizarea membrelor superioare cu membrele inferioare
Audiţii, cronici de specialitate
SUGESTII DE REPERTORIU - CLASA A IX-A
FLAUT
Studii/Metode
M. MOYSE: Exercices journaliers (game majore şi minore, arpegii etc.) A.B.C.D.
P. TAFFANEL - PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanisme
N. PLATONOV: 30 studii (continuare)
E. KOHLER: 12 studii op. 33 cai II, Studii romantice, Studii caracteristice
A. TERSCHAK: 26 studii op. 71
L. DROUET: 25 studii celebre
TH. BOHM: 12 studii op. 15
JOHANN HOCKR: Studii op. 6, caietul 1
Studii de orchestră
Concerte
A. VIVALDI: Concertul în RE - Privighetoarea, Concertul nr. 1 - La tempesta di mare, Concertul în Sol major
G. B. PERGOLESI: Concertul în SOL
J. HAYDN: Concertul în RE
C. STAMITZ: Concertul în SOL
R. ROSETTI: Concertul în RE
FR. DEVIENNE: Concert nr. 4 în Sol major
PH. TELEMANN: Concertul în Re major
A. E. M. GRETRY: Concert în Do major
M. BLAVET: Concert
Sonate
H. PURCELL: Sonate (la alegere)
J. B. LOEILLET: Sonata în la minor
G. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere)
G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere)
F. M. VERACINI: Sonate (la alegere)
L. VINCI: Sonata în RE
G. B. PLATTI: Sonata nr. 1 (SOL) şi nr. 2 (mi)
J. CH. NAUDOT: 6 sonate (la alegere)
J. B. VANHAL: Sonată
A. VIVALDI: Sonate
A. CABUS: Sonatină
M. BLAVET: Sonate
HERMAN ZANKE: Sonata
Alte lucrări
W. A. MOZART: Andante în DO
C. M. WEBER: Adagio şi Rondo
FR. CHOPIN: Variaţiuni pe o temă de Rossini
W. POPP: Aria boemă rusă
M. MOSZKOVSKI: Dans spaniol
Cl. DEBUSSY: Syrinx, Micul negru
A. ROUSSEL: Andante şi Scherzo
J. IBERT: Măgăruşul alb
G. FAURE: Piesă
PH: TELEMANN: Fantezii (la alegere)
TH. BOHM: Tarantella op. 34
G. GALAWAY: Album
JACK IBERT: 6 istorioare
FR. COUPERIN: Sarabanda şi gavota
FR: SCHUBERT: Ave Maria
R. GLIER: Melodia
J. S. BACH: Andante
J. QUANTZ: Arioso şi presto
LEO DE LIBES: Valsul paşilor de flori
P. ELINESCU: Idilă, Elegia română
T. BREDICEANU: Doină şi Joc
P. CONSTANTINESCU: Cântec vechiu
L. COMES: Două dansuri din Apuseni
C. PETRA-BASACOPOL: Suita (părţi)
H. POPESCU: Capriciu rustic
V. S. JIANU: Preludiu şi rigaudon, Madrigal, Pastel de toamnă
OBOI
Studii/Metode
W. FERLING: Studii pentru oboi
L. WIEDEMANN: 45 studii pentru oboi, studiile nr. 20-45
A. SOUS: Studii pentru oboi, studiile nr. 1-37
P. TORNEA: Metoda de oboi
Studii de orchestră
Concerte
A. VIVALDI: Concert în la minor
G. FR. HAENDEL: Concertul nr. 1
D. CIMAROSA: Concert pentru oboi şi orchestră în Do major
T. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Si bemol major, op. VII nr. 3
T. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Si bemol major, op. IX nr. 11
V. BELLINI: Concert pentru oboi şi orchestră în Mi bemol major
C. M. von WEBER: Concertino pentru oboi în Do major
Sonate
G. Ph. TELEMANN: Sonata pentru oboi şi pian în la minor
J. B. L'OEILLET: Sonata pentru oboi şi pian în Sol major
H. PURCELL: Sonata pentru oboi şi pian în sol minor
Alte lucrări
J. HAYDN: Allegro în Fa major pentru oboi şi pian
R. SCHUMANN: Romanţa I pentru oboi şi pian
V. JIANU: Pastel pentru oboi şi pian
A. MENDELSOHN: Pastel (la alegere din cele 6)
CLARINET
Studii/Metode
I. CUDALBU: Game, Studii pentru clarinet
K. BAERMANN: Game, Studii vol. II
FRITZ KROEPSCH: Studii vol. I
R. KIETZER: Studii vol. III
D. UNGUREANU: Metoda de clarinet vol. I
Studii de orchestră
Concerte
K. STAMITZ: Concert Si bemol nr. 2 (Darmstadter Konzert)
D. CIMAROSA: Concert
A. KOMAROVSCHI: Concert
S. MERCADANTE: Concert
G. TARTINNI: Concertino
K. M. von WEBER: Concertino
F. KRAMER: Concert
Sonate
W. A. MOZART: 2 Sonate
G. BACEWICZ: 5 Dansuri
G. ROSSINI: Sonata nr. 3
J. B. VANHAL: Sonata
I. S. BACH: Sonata nr. 2
Alte lucrări
J. PH. RAMEAU: Suita (părţi)
M. NEGREA: Suita
R. KORSAKOV: Cocoşul de aur
V. JIANU: Preludiu şi Rigaudon
A. VASILENKO: Dans oriental
FAGOT
Studii/Metode
J. WEISSENBORN: c. II-Op. 8 - Studiile 15-40
L. MILDE: c. I-Op. 24 - Studiile1-10 (tempo moderat)
W. HAUSE: 30 de studii
L. KRAKAMP: Game, terţe, arpegii
L. OZZI: Studii de game, duete, capricii
K. BATASOV: R. Terehin: 75 de studii
J. KUFFNER: 24 duete uşoare
V. BRUNS: 12 studii op. 32
J. SATZERNHOVER: 24 studii
C. KOPPRASCH: Studii, vol. I
Studii de orchestră
Concerte
A. VIVALDI: Concerte: La minor, Fa Major, Re minor, Mi major
M. HAYDN: Concertino
A. FOGHEL: Concert în Do major
G. FR. HAENDEL: Concertino
R. KORSAKOV: Concert
C. H. GRAUN: Concert
Sonate
W. A. MOZART: Sonată în Si bemol major, în mi minor
FR. GERMINIANI: Sonata: la minor
B. MARCELLO: 6 sonate
B. BOISMARTIER: Sonata Mi minor
A. VIVALDI: Sonata Mi minor
V. JIANU - Sonatină
Alte lucrări
L. JIGOROV: Romanţe, Melodie, Vals
L. FINCHELSTAIN: Humoresco, Vals, Scherzo
P. I. CEAIKOVSKI: Humoresco
V. JIANU: Sora Lina
R. OSCHANITZKI: Humoresco
W. A. MOZART: Rondo: Fa M
CORN
Studii/Metode
PHILIP FARKAS: Exerciţii de flexibilitate
MICHAEL THOMSON: Exerciţii zilnice
P. STAICU: Metodă de exerciţii tehnice, Cap. I
LUCIEN THEVET: Metoda completă de corn, Vol. 2
C. KOPPRASCH: Vol. I, 1-34
D. CECCAROSSI: Şcoala completă de corn
E. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol I
Studii de orchestră
Concert
W. A. MOZART: Concertul Nr. 1, Concertul Nr. 4 (părţile II-III)
K. MALIS: Concertul nr. 3, 4
C. M. KUNDELSKI: Concert
Sonate
B. MARCELLO: Sonatele I şi IV
FR. ABEL: Sonata în fa minor
Alte lucrări
GH. PĂUNESCU: Intermezzo
R. GLIER: Nocturna
FR. STRAUSS: Nocturna
TROMPETĂ
Studii/Metode
ROBERT WILLIAM SPAULDING: lecţia 19: Double high C in 37 weeks
CHARLES COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. 1, nr. 1-5
JAMES STAMP: Basic exercises - Modulul I
JEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, pag. 127-131, Metoda de trompetă, pag. 165-166,
Metoda de trompetă, pag. 145-149, Metoda de trompetă, cap. Cromatic, pag. 66-76
HERBERT CLARKE: Exerciţii tehnice, nr. 1 şi 2, varianta stacatto
AUGUST JOHANSON: Exerciţii zilnice, vol. I, nr. 13-20: varianta stcatto dublu
WILHELM WURM: Studii melodice, vol. I
JEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, capitolul ornamente
GEORGE ADAMACHI: Metoda de transpoziţie, transp. în Do şi Re
Studii de orchestră
Concerte
GIUSEPPE TARTINI: Concert în La bemol
TOMASSO ALBINONI: Concert, Mi bemol
ALEXANDER GEDIKE: Studiu de Concert, sol minor
IDA GOTKOVSKI: Concertino
Sonate
GEORG FRIEDRICH HAENDEL: Sonata Si bemol
BENEDETTO MARCELLO: Sonata, Fa
ALESSANDRO SCARLATTI: Sonata, Fa
W. A. MOZART: Sonatina, Fa
Alte lucrări
GOUNOD - J.S. BACH: Ave Maria
G. FR. HANDEL: 2 Duete din Suita Focul de artificii
W. A. MOZART: Rondo, Si bemol, transcripţie corn
SERGHEI RAHMANINOV: Polca italiană, si minor
C. DIMITRESCU: Dans ţărănesc, re minor
GEORGE STEPHANESCU: Melodie populară
TIBERIU BREDICEANU: Doină şi Joc
A. DISMACEK: Duete nr. 5-67
TROMBON
Studii/Metode
V. BLAJEVICI: Caietul I - studii în chei de la nr. 8 la nr. 17
A. LAFOSSE: Metodă completă pentru trombon, vol. I, Cap. legato de la nr. 83 la 96
C. KOPPRASCH: Caietul I - studii de la nr. 9 la nr. 19
O. BLUMME: Caietul I - studii pe game cu bemoli
P. CLODOMIR: Caietul I
M. BLEGER: Studii
C. COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. I
E. GACKTE: Studii pe poziţii
Studii de orchestră
Concerte
J. NOWAKOWSKI: Cocertino
R. KORSAKOV: Concert
E. SACHSE: Concertino
F. GRAFFE: Concert
Sonate
B. MARCELLO: Sonata nr. 1
M. KONEK: Sonată
V. S. JIANU: Sonatino
E. BOHLEMANN: Sonatino
R. CLERISSE: Temă de concurs
Alte lucrări
FR. MALIGE: Meditaţie, menuet, recitativ
FR. REUTER: Suită pe motive sârbeşti
V. BLAJEVICI: Schiţa de concert nr. 3
J. DEBREFE: Fantezia
C. I. NOTTARA: Siciliana
A. ELIADE: Revedere
TUBĂ
Studii/Metode
R. KIETZER: Caietul I: studiile 1-35
E. TEUCHERT: Studii 1-14
C. FAUCIOLI: Metodă: Partea I
V. BLAJEVICI V. LEBEDEV: Skola igrî na tube
S. BALASANIAN: 25 studii
D. DONDEYENE 5 piese de concert
Studii de concert
Concerte
K. P. BRUCHMANN: Concert
W. A. MOZART: Concertul nr. 1 (transcripţie de la corn)
Sonate
B. MARCELLO: Sonata 1
V. JIANU: Sonatină
R. VALENTINO: Sonata în sol minor
Alte lucrări
T. BREDICEANU: Doină şi joc
G. FRESCOBALDI: Toccata
J. HAYDN: Allegro
J.S. BACH: Coral
PERCUŢIE
TOBA MICĂ
Studii/Metode
OSADCIUC: Studiile nr. 1-30
E. KEUNE: Studiile nr. 144-150
KUPINSKI: Metoda
H. KNAUER: Metoda
TIMPANI
Studii/Metode
OSADCIUC: Studiile nr. 30-70 (3 timpani), Studiile nr. 1-30
SKOWERA: Studiile nr. 20-70
E. KEUNE: Studiile nr. 144-150
KUPINSKI: Metoda
H. KNAUER: Metoda
XILOFON: XILORIMBĂ: MARIMBAFON
Studii/Metode
A. MUSSER (marimbafon)
W. FERLING (vezi oboi)
N. PLATONOV (vezi flaut)
F. KUPINSKI: Metoda
Alte lucrări
F. M. VERACINI: Sonata mi p. I, II
A. VIVALDI: Anotimpurile (Primăvara p. I, Iarna p. I)
W. A. MOZART: Concert RE: Adelaide p. I, A la turca
V. JIANU: Madrigal
Gr. DINICU: Hora staccato
F. KREISLER: Frumosul rozmarin
Lucrări pentru mai multe instrumente de percuţie
Y. DESPORTES: Temă cu variaţiuni
G. DELERUE: Mouvements
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A X-A
┌─────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.1.Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a │Repertoriul romantic al secolului al XIX-lea │
│scriiturii armonice de factură tonală │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.2. Analiza elementelor de limbaj din │Elemente de limbaj: tonalitate, intonaţia │
│textul muzical, corelate cu tehnica │funcţională, efecte sonore specifice │
│instrumentală corespunzătoare │Tempo, metru, ritm şi pentru percuţie: dactil, │
│ │anapest, contratimp, sincopa, contratimp │
│ │sincopat │
│ │Creşterea rolului agogicii mici în cadrul │
│ │agogicii mari │
│ │Rubato, velocitate şi virtuozitate │
│ │Dinamica îmbogăţită şi mult diversificată │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.3. Citirea partiturii la prima vedere │Metru-tempo-ritm │
│ │Intonaţia │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1.4. Redarea textului muzical corelată cu│Stereotipul dinamic în redarea textului muzical│
│elemente de tehnică instrumentală, │ │
│asigurând fluiditatea discursului muzical│ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.1.Interpretarea textului muzical, │Elemente de structură ale melodiei (motiv-temă)│
│punând în evidenţă forma acestuia │Formele specifice romantismului: miniatura ins-│
│ │trumentală şi formele provenite din clasicism │
│ │Mijloace tehnice de redare a elementelor de │
│ │sintaxă-frazare │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.2. Redarea lucrării în studiu, respec- │Tehnici de emisie sonoră specifice: articulaţii│
│tând elementele de tehnică instrumentală │diversificate, staccato simplu, cu accent, cu │
│specifice stilului │punct,staccato dublu, staccato triplu │
│ │Combinaţii diverse: staccato, legato │
│ │Agilitate │
│ ├───────────────────────────────────────────────┤
│ │Emisia sonoră: amplitudine şi flexibilitate, │
│ │articulaţii expresive, sostenuto, raport între:│
│ │vibrato, presiunea coloanei de aer şi │
│ │registrele instrumentului │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.3. Diferenţierea în audiţie a diverse- │Audiţii comparate │
│lor interpretări, în scopul adoptării │ │
│propriei versiuni │ │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.4. Corelarea reprezentării auditive │Mijloace de expresie │
│asupra lucrării cu modalităţile ei de │Tehnica instrumentală de virtuozitate │
│interpretare │Elemente ritmico-melodice relevante în lucră- │
│ │rile propuse (pentru percuţie) │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.5. Interpretarea creativă a lucrării │Mijloace de expresie │
│coordonând mijloacele de expresie │Tehnica instrumentală de virtuozitate │
│muzicală │Partituri muzicale pentru vizualizare (pentru │
│ │percuţie) │
├─────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│2.6. Optimizarea propriei interpretări pe│Dezbateri │
│baza analizei reacţiei publicului │Cronici de specialitate │
└─────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
SUGESTII DE REPERTORIU - CLASA A X-A
FLAUT
Studii/Metode
M. MOYSE: De la sonoritee, Ecole de l'articulation, Exercices journaliers A - H (game,
arpegii, intervale etc.)
P. TAFFANEL - PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanisme
A. TERSCHAK: Studii
J. HAHOCKER: 12 studii op. 5 şi studii op. 6 c. I
J. S. BACH: studii din transcrieri, din solo-uri de sonate şi partite
T. B. BERBIGUIER: 18 studii
L. DROUET: 25 studii
M. MOYSE: 25 studii melodice cu variaţiuni
E. KOHLER: 8 studii op. 33 c. III
G. GARIBOLDI: 15 studii moderne, elegante şi progresive
J. DEMERSSEMAN: Studii melodice c. I
Studii de orchestră
Sonate
A. VIVALDI: Sonate (la alegere)
P. A. LOCATELLI: Sonate (la alegere)
G. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere)
G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere)
K. PH. EM. BACH: Hamburger Sonata
J. S. BACH: Sonata în DO; MI bemol, Suita în si minor (părţi)
G. B. PLATTI: Sonata I; II
J. HAYDN: Sonata în SOL
H. ZANKE: Sonata
Concerte
J. A. HASSE: Concert
J. QUANTZ: Concertul în SOL
A. E. GRETRY: Concertul în DO
W. A. MOZART: Concertul în DO (pentru flaut şi harpă)
C. CHAMINADE: Concertino
Alte lucrări
J. QUANTZ: Arioso und Presto
W. A. MOZART: Menuet în SOL
S. MERCADANTE: Variaţiuni pentru flaut solo
FR. CHOPIN: Nocturna
CL. A. DEBUSSY: Claire de lune
A. ROUSSEL: Aria
J. IBERT: 6 istorioare
P. ELINESCU: Dansul vrăjitoarelor, Scena pastorală română
N. KIRCULESCU: Drumul izvorului
H. POPESCU: Capriciu rustic
V. S. JIANU: Andantino pastorale, Preludiu şi Rigaudon
V. HERMAN: Melopee pentru flaut solo
C. PETRA-BASACOPOL: Suita pentru flaut şi pian
OBOI
Studii/Metode
G. A. HINKE, Studii elementare pentru oboi, pag. 36 şi 37
C. SALVIANI, Exerciţii tehnico-melodice pentru oboi
S. K. ELERT, Studii pentru oboi (corn englez), nr. 1-10 op. 41
L. WIEDEMANN, 45 studii pentru oboi, nr. 13-19
G. CLEMENT, Studii
W. FERLING, 48 de studii
Studii de orchestră
Sonate
G. FR. HAENDEL, Sonata I în do minor pentru oboi şi pian
T. ALBINONI, Sonata în la minor pentru oboi şi pian
G. PH. TELEMANN, Sonata în mi minor pentru oboi şi pian
G. DONIZETTI, Sonata în Fa major pentru oboi şi pian
Concerte
BACH-MARCELLO, Concert pentru oboi în do minor
G. F. HAENDEL, Concert nr. 3 sol minor pentru oboi
T. ALBINONI, Concert pentru oboi în sol minor, op. 9 nr. 8
A. VIVALDI, Concert pentru oboi în la minor
JOHANN STAMITZ, Concert pentru oboi în Do major
L. A. LEBRUN, Concert pentru oboi în re minor
Alte lucrări
R. SCHUMANN, Romanţa a II-a şi a III-a
C. PETRA-BASACOPOL, Elegie, Capriciu, Fantezia (la alegere)
V. JIANU, Madrigal
CLARINET
Studii/Metode
I. CUDALBU, Game
K. BAERMANN, Game, Studii vol. II
D. UNGUREANU, Vol. II
KROEPSCH, Studii vol. I
Studii de orchestră
Sonate
D. SCARLATTI, 4 sonate
G. FR. HAENDEL, Sonata nr.1
G. F. TELEMANN, Sonată
FR. DEVIENNE, Sonata
J. HAYDN, Sonata
W. A. MOZART, 2 Sonate
G. ROSSINI, Sonata
G. ROSSINI, Variaţiuni
Concerte
J. BEER, Concert în Si bemol
S. MERCADANTE, Concert
I. PLEYEL, Concert
F. A. HOFFMEISTER, Concert
J. STAMITZ, Concert pentru clarinet în Si bemol
FR. KRAMER, Concert
K. M. von WEBER, Concert nr. 1
Alte lucrări
G. BACEWICZ, 5 dansuri
M. RAVEL, Habanera
J. PH. RAMEAU, Suita
H. RABAUD, Solo de concurs
K. M. von WEBER, Introducere, temă şi variaţiuni
FAGOT
Studii/Metode
J. WEISSENBORN, c. II, Studiile 40-50
L. MILDE, Op. 24, c. I, Studiile 10-20 (tempo: moderato), Op. 26, c. II
L. KRAKAMS, game,terţe, arpegii
C. IACOBY, Studiile 1-5
A. OZZI, Capricii
Studii de orchestră
Sonate
B. MARCELLO, 6 sonate
A. VIVALDI, 6 sonate
W. A. MOZART, Sonata Si bemol, Sonata mi
A. CAPORALLI, Sonate
A. LONG, Sonate
J. B. BOISMORTIER, Sonata mi, Sonata Sol
Concerte
A. VIVALDI, Concerte: FA, DO, re, mi, SOL, SI bemol, la
J. CHR. BACH, Concert do
W. A. MOZART, Concert nr. 2
J. C. FOGHEL, Concert Do
A. KOZELUCH, Concert
V. SUHANEK, Concert, Concertino
J. HUMMEL, Solo de concert
Alte lucrări
A. MIROSNIKOV, Scherzzo
Z. ALADAR, Burlesca
R. OSCHANITZKI, Burlesca
C. NOTTARA, Humoresca
C. DIMITRESCU, Dans ţărănesc
L. MILDE, Andante şi Rondo
C. JACOBI, Andante şi temă cu variaţie
C. GROVELZ, Siciliana şi Allegro giocoso
CORN
Studii/Metode
P. FARKAS, Exerciţii de flexibilitate
M. THOMSON, Exerciţii zilnice
L. THEVET, Metodă completă de corn, Vol. 2
C. KOPPRASCH, Metodă, Vol. 2
M. ALPHONSE, Metod Vol. 3
E. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol II
X. KLING: 40 de studii caracteristice
Studii de orchestră
Concerte
W. A. MOZART, Concert Nr. 3
M. MATYS, Concert Nr. 3
P. HASQUENOPH: Concertino
F. ROSETTI: Concert
Sonate
FR. DANZI, Sonata
G. FR. HAENDEL, Sonata a II-a şi a VI-a
Alte lucrări
W. A. MOZART, Rondo
GH. PĂUNESCU, Nocturna, La chasse
A. POPA, Improvizaţie
P. I. CEAIKOVSKI, Barcarola
TROMPETĂ
Studii/Metode
C. COLIN, Flexibilitatea buzelor, Vol. II
R. W. SPAULDING, De 2 ori mai sus do în 37 de săptămâni
J. STAMPS, Basic, modulul II
H. CLARKE, Exerciţii tehnice
A. JOHANSON, Exerciţii zilnice
J. B. ARBAN, Metoda de trompetă
G. ADAMACHI, Metoda de transpoziţii
Concerte
G. PH. TELEMANN, Concert în do
J. N. HUMMEL, Concert în MI bemol
A. VIVALDI, Concert în sol
A. ARUTUNIAN, Concert
G. FR. HAENDEL, Concert nr. 3 în fa
S. THIELE, Concert
Sonate
T. ALBINONI, Sonata în Si bemol
G. FR. HAENDEL, Sonata în Si bemol, SONATA în LA bemol, în Do
G. PH. TELEMANN, Sonata în fa
G. TARTINI, Sonata pentru 2 trompete în Si bemol
K. SODOMKA, Sonatina jazzistica
L. V. BEETHOVEN, Sonatina Mi bemol
Alte lucrări
J. S. BACH, Arie din Suita a III-a
G. E. HOLMES, Carnaval la Veneţia
A. CHAPUIS, Solo de concurs
H. BUSSER, Fantezie
D. BUGHICI, Fantezie
R. KORSAKOV, Temă din Scheherazada
J. OFFENBACH, Barcarola
D. VOICULESCU, Adagio pentru trompetă şi pian
V. JIANU, Scherzo
L. MILDE, Andante şi Rondo
C. JACOBY, Andante şi temă cu variaţiuni
C. GROVELZ, Siciliana şI Allegro giocoso
D. WEISSENBORN, Capriciu
A. HLOBIA, Divertisment
J. HUMMEL, Solo de concert
TROMBON
Studii/Metode
A. LAFOSSE, Metoda completă pentru trombon
C. COLIN: Flexibilitatea buzelor, vol. II
V. BLAJEVICI, Studii
C. KOPPRASCH, Studii
O. BLUMME, Studii
M. BLEGER, Studii
E. GACKTE, Studii
P. CLODOMIER, Studii c. II
Studii de orchestră
Concerte
V. BLAJEVICI, Concertul Nr. 2
F. GRAFFE, Concert în Si bemol
V. BRUCHMANN, Concert
FR. MALIGE, Concertino
Sonate
B. MARCELLO, Sonata Nr. 6
E. GAILLARD, Sonata Nr. 5
I. AMBROSIUS, Sonata
V. JIANU, Sonatino
Alte lucrări
J. S. BACH, Aria din Cantata nr. 82
H. MEYER, Dans spaniol
FR. SCHUBERT, Ave Maria
D. SOSTAKOVICI, Romanţa
TUBĂ
Studii/Metode
R. KIETZER, Studii, c. I, studiile 36-45, c. II, studiile 1-20
C. FAUCIOLI, Studii
H. BICHLES, Concertino Nr. 1, 2
W. A. MOZART, Concertul nr. 3
K. P. BRUCHMANN, Concert
P. BALDASSARI, Sonată
V. BLAJEVICI, V. LEBEDEV: Metode
P. BERNARD: Studii şi exerciţii pentru tubă
V. HOZA: Schule fur tuba
L. VASILIEV: 24 de studii melodice
B. GRIGORIEV: 50 de studii
PERCUŢIE
TOBĂ MICĂ
Studii/Metode
F. KUPINSKI
H. KNAUER
G. WAGNER
D. SKOWERA
E. KEUNE
S. FINQ
TIMPAN
Studii/Metode
D. SKOWERA
E. KEUNE
F. KUPINSKI
H. KNAUER
J. TUZAR
XILOFON, XILORIMBĂ, MARIMBAFON
Studii/Metode
M. MUSSER
A. FERLIN
Alte lucrări
A. VIVALDI, Concertul nr. 3
W. A. MOZART, Menuet
G. BIZET, Uvertura la opera Carmen
C. GOUNOD, Dans nr. 6
H. VIENIAVSKI, Poloneza în LA
N. PAGANINI, Dansul vrăjitoarelor
P. DE SARASATE Zapateado
G. FAURE Fantezie
P. ELINESCU, Scena pastorală
Lucrări pentru mai multe instrumente de percuţie
E. BOZZA, Rytmic
H. DERVAUX, Baterie: Sketh
D. MILHAUD, Concert pentru baterie şi orchestră
SUGESTII METODOLOGICE
În clasa a IX-a, elevul îşi continuă procesul de dezvoltare din etapele anterioare de şcolarizare. Începând cu această clasă, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Din motive obiective (menţionate în nota de prezentare), repertoriul clasei a IX-a, pentru grupa de instrumente de suflat şi de percuţie, abordează în paralel atât stilul preclasic, cât şi stilul clasic.
În activitatea didactică, se va pune accent prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic şi clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să fie capabil să îşi consolideze competenţe complexe de interpretare, specifice acestor stiluri, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii.
Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri.
Acestea pot fi abordate doar în condiţiile în care elevul a depăşit etapa dobândirii achiziţiilor de bază prevăzute pentru clasa a IX-a.
Ştiut fiind că instrumentele de suflat şi de percuţie au cunoscut o perioadă de evoluţie decalată istoric/stilistic, din punct de vedere al construcţiei instrumentului, şi implicit a tehnicii instrumentale cu efect asupra repertoriilor destinate acestora, prezenta programă permite aprofundarea cunoştinţelor legate de studiul instrumentelor de suflat/percuţie prin abordarea instrumentală a perioadei preclasice. Centrarea activităţii de predare - învăţare pe această perioadă stilistică, în această etapă de formare, constituie fundamentul dezvoltării ulterioare a viitorului instrumentist. În acelaşi timp, structurarea repertoriului a avut ca punct de plecare dezvoltarea psihosomatică a elevului. Două sunt aspectele avute în vedere pentru dezvoltarea şi formarea de calitate a viitorului instrumentist: aspectul fiziologic al elevului dat de posibilitatea acestuia de a susţine amplitudinea frazelor muzicale şi aspectul funcţional dat de formarea de competenţe în realizarea unei frazări corecte care trebuie să ducă la redarea autentică a stilului respectiv.
Pentru instrumentele care nu au repertorii proprii, aparţinând stilului preclasic sau clasic, se recomandă transpunerea adecvată din punctul de vedere al dificultăţii a unor repertorii aparţinând altor instrumente.
În asimilarea şi în redarea corectă a problemelor de natură tehnică (exerciţii tehnice, studii, game), se recomandă:
- pentru clasa a IX-a:
● pregătirea fizică a organismului, adecvată pentru acest tip de activitate (exerciţii fizice, exerciţii de respiraţie etc.);
● dezvoltarea articulaţiilor simple - staccato, portato, semistaccato -, prin exerciţii tehnice specifice fiecărui instrument;
● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să sprijine dezvoltarea motricităţii elevilor.
În cazul instrumentelor de percuţie, se recomandă:
● exerciţii de omogenizare, prin egalizarea membrelor superioare;
● exerciţii de dezvoltarea lejerităţii degetelor, a poziţiei poignet-ului, a antebraţului şi a braţului;
● sincronizarea membrelor superioare cu cele inferioare;
● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să conducă la dezvoltarea sincronizării mişcărilor, în interpretare.
- pentru clasa a X-a:
● dezvoltarea capacităţii de efort a organismului, prin exerciţii specifice fiecărui instrument;
● diversificarea articulaţiilor simple şi dezvoltarea articulaţiilor duble şi triple (pentru instrumentele care permit aceste procedee), prin exerciţii tehnice specifice fiecărui instrument;
● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să contribuie dezvoltarea motricităţii.
Pentru redarea stilistică a repertoriului preclasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări:
- pentru clasa a IX-a:
● omogenizarea sonorităţii în registrele grav, mediu, acut;
● utilizarea aceluiaşi tip de articulaţie pe durata unei fraze;
● adaptarea nuanţelor, ţinând cont de faptul că lucrările muzicale au fost compuse pentru alte tipuri de instrumente decât cele contemporane (instrumente care nu permiteau redarea evidentă a contrastelor sonore, caracteristică impusă şi prin stilul specific al epocii); din acest motiv, se recomandă nuanţarea: mf.-f.; mp.-mf.
Pentru realizarea stilistică a repertoriului clasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări:
● diversificarea nuanţată a articulaţiilor (staccato, semistaccato, detache etc.), ţinând cont de forma şi de caracterul lucrării abordate;
● diversificarea sonorităţii, în funcţie de caracterul lucrării şi de omogenitatea registrelor, în funcţie de specificul fiecărui instrument;
● diversificarea dinamică şi timbrală (inclusiv pentru instrumentele care folosesc transcripţii/transpoziţii).
Pentru realizarea stilistică a repertoriului romantic, se recomandă:
- pentru clasa a X-a:
● diversificarea sonorităţii în toate registrele instrumentului;
● utilizarea diversificată a articulaţiilor pe parcursul frazelor muzicale, ţinând cont de forma şi de caracterul lucrării studiate;
● diversificarea dinamică şi timbrală (evidenţierea contrastelor), inclusiv pentru instrumentele care folosesc transpoziţii/transcripţii.
Pentru realizarea stilistică a repertoriului preclasic şi clasic, la instrumentele de percuţie, se va urmări: adaptarea coloraturii timbrale, prin utilizarea diferenţiată a baghetelor, de la cele foarte moi, la cele foarte tari. Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să organizeze activitatea elevului, să planifice studiul individual al acestuia, să ofere o paletă diversă de soluţii tehnice şi interpretative, să sesizeze şi să corecteze eventualele erori, să stimuleze creativitatea elevului. De asemenea, profesorul va monitoriza permanent elevul în activitatea de acordaj al instrumentului, pentru a asigura acurateţea interpretării. Profesorul va urmări realizarea dialogului cu elevul, pentru a stimula memoria activă şi conştientă a acestuia, fără a fragmenta prea des discursul muzical.
Utilizarea mijloacelor audio-vizuale, în predarea repertoriului, se impune, astfel încât să ofere frecvent elevului modele artistice şi stilistice de interpretare.
Conţinuturile vor fi valorificate, deopotrivă, pentru:
- dezvoltarea tehnicii specifice fiecărui instrument în parte, prin abordarea studiilor specifice;
- dezvoltarea combinată a tehnicii şi a muzicalităţii, şi prin abordarea unui repertoriu specific altor instrumente, utilizându-se transpoziţia realizată de către cadrul didactic. Spre exemplificare, propunem:
- pentru clasa a IX-a, competenţa specifică 2.2., care are în conţinut tehnica de emisie sonoră legatto. Aceasta se va realiza în cadrul orei de instrument, prin parcurgerea exerciţiilor de la 1 la 13, din Metodă de flexibilizare a buzelor, Charles Colin, vol. 1. Pot fi abordaţi şi alţi autori, dar care să se referă la aceeaşi problematică de natura tehnică.
- pentru clasa a X-a, competenţa specifică 1.2., care are în conţinut dinamica îmbogăţită şi mult diversificată. Aceasta se va realiza în cadrul orei de instrument, prin parcurgerea exerciţiilor din 24 studii progresive op. 33 de J. Andersen. Pot fi abordaţi şi alţi autori, dar care să se referă la aceeaşi problematică de natura tehnică.
Pentru a asigura o pregătire de bază a elevului, profesorul trebuie să parcurgă cu acesta gamele majore şi minore cu arpegii, în diferite forme de articulaţie şi legatto, cel puţin 25 de studii tehnice (5 studii pentru fiecare tip de element de tehnică specifică), un număr de cel puţin 30 de studii melodice pe an şi a cel puţin 3 lucrări din lista de sugestii de repertoriu (un concert, o sonată, o piesă), pentru asigurarea unui portofoliu, în vederea participării elevului la diferite manifestări specifice.
Prin acest document se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.
Dacă, în perioada învăţământului gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de profil s-a axat pe iniţierea în şi pe familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (preclasicism-baroc, clasicism, romantism, modernism).
Abordarea cu precădere a conţinuturilor care vizează stilul preclasic sau clasic, în clasa IX-a, şi a romantismului, în clasa a X-a, se justifică prin nevoia de a aprofunda achiziţiile dobândite în etapele anterioare de şcolarizare.
Pentru elevul de clasa a X-a, sistemul de cunoştinţe şi deprinderi dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permite acestuia o mai bună înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare expresivă a lucrărilor muzicale. Formarea unei concepţii interpretative asupra lucrărilor studiate, chiar printr-o analiză generală, va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Daca în clasa a IX-a activitatea didactică s-a bazat prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic (baroc) şi clasic, în clasa a X-a vom acorda o atenţie mai mare aprofundării stilului romantic. Aceasta nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând şi altor stiluri. Continuarea studiului unor lucrări muzicale aparţinând altor epoci istorico-stilistice decât cele propuse pentru aprofundare este la fel de benefică, pentru ca elevul să poată sesiza şi realiza diferenţele, atât l nivel tehnic, cât şi la nivel interpretativ.
Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor.
Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical.
Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acestuia.
Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte modalităţi de formare continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor. Aceasta poate determina eliminarea riscului promovării falselor valori.
Aceste sugestii metodologice sunt valabile şi altor instrumente aparţinând aceleiaşi categorii (familii) de instrumente, ţinând cont de particularităţile fiecăreia. De exemplu:
- din familia flautului: flaut, flaut alto, flaut bass, piculina;
- din familia instrumentelor de suflat cu ancie dublă: oboi, corn englez, fagot, contrafagot;
- din familia instrumentelor de suflat cu ancie simplă: clarinet (în: la, si bemol, re, mi bemol), clarinet bass, saxofon (sopran, alto, tenor, bariton);
- din familia instrumentelor de suflat din alamă: cornul, tuba wagneriană, trompeta (în: si bemol, do, re, mi bemol, fa); flugherhorn, cornet, trompeta picollo, trompeta bass), trombon (alto, tenor, bass), althorn, basflugerhorn, eufoniu, tubă (în: fa, si bemol);
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev............/Clasa....... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:.................
┌────────────┬─────────────┬───────────────┬─────────┬──────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │ Evaluare │ Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────────────┼─────────┼──────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴───────────────┴─────────┴──────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬───────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│ Sarcini de │ Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│ esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴───────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬─────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii de│Strategii de│Strategii│Instrumente│Obsevaţii│
│lecţiei│operaţionale│ predare │ învăţare │didactice│de evaluare│ │
│ │ │────────────│────────────│utilizate│ │ │
│ │ │Activitatea │Activitatea │ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴─────────┘
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
(coord.) Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
Prof. Mircea Lăzărică Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti
Consultanţi pentru elaborarea sugestiilor de repertorii:
Prof. dr. Adrian Gocan Liceul de Muzică Sigismund Toduţă,
Cluj-Napoca
Prof. Firuţa Mesaroş Colegiul de Artă Ioan Vidu, Timişoara
Prof. Ioan Pintea Liceul de Muzică Sigismund Toduţă,
Cluj-Napoca
Prof. Rodica Gruian Liceul de Muzică Sigismund Toduţă,
Cluj-Napoca
Prof. Nicolae Balea Liceul de Muzică George Enescu,
Bucureşti
Prof. Mugurel Trosca Liceul de Muzică George Enescu,
Bucureşti
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect. univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
- MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN
CONSERVARE-RESTAURARE
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,
specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale
Bucureşti, 2009
Notă de prezentare
În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .
Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învaţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie:
● comunicare în limba maternă;
● comunicare în limbi străine
● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;
● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
● a învăţa să înveţi;
● iniţiativă şi antreprenoriat;
● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;
● competenţe sociale şi civice.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:
● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;
● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;
● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
Orientarea tematicii curriculumui este îndreptată spre:
- dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;
- folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;
- integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;
- aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii -problemă şi luarea de decizii;
- formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;
- stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;
- utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.
● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);
● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;
● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.
Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Programa şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare in interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
- Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
- Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a │
│bunurilor culturale. │
│ │
│2. Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare- │
│restaurare a bunurilor culturale. │
│ │
│3. Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice│
│conservării - restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi. │
│ │
│4. Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;
● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;
● Iniţiativă personală;
● Interes şi curiozitate;
● Spirit critic şi autocritic;
● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;
● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;
● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
● Dorinţa de informare şi afirmare;
● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;
● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;
● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul │● Definirea conceptelor în domeniul │
│restaurării │ conservării │
│1.2. Diferenţierea activităţii de conservare de│● Definiţia disciplinei şi relaţia │
│cea de restaurare │ conservare-restaurare │
│ │● Modalităţi si etape in conservarea │
│ │ bunurilor de patrimoniu │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1. Monitorizarea factorilor de microclimat │● Influenta factorilor de microclimat │
│care afectează obiectele de patrimoniu │ asupra bunurilor culturale │
│2.2. Organizarea spaţiilor de depozitare şi │ - Umiditatea │
│expunere a obiectelor de patrimoniu │ - Temperatura │
│ │ - Lumina │
│ │ - Poluarea │
│ │ - Dezastrele naturale │
│ │● Condiţii generale de amenajare a │
│ │ depozitelor de muzeu │
│ │● Condiţii generale de expunere şi │
│ │ protejare a bunurilor culturale │
│ │● Condiţii generale privind manipularea, │
│ │ ambalarea, itinerarea şi transportul │
│ │ bunurilor culturale │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│3.1 .Identificarea factorilor de degradare şi a│● Degradarea bunurilor culturale: factori │
│efectelor acestora asupra obiectelor de │ de degradare si efectele acestora │
│patrimoniu │ asupra bunurilor culturale │
│3.2. Evaluarea factorilor de risc şi a │● Dezastrele naturale- factor de │
│metodelor de prevenţie în conservarea │ degradare a patrimoniului │
│obiectelor de patrimoniu │● Laboratorul de conservare │
│ │● Norme de protecţia muncii specifice │
│ │ activităţii de conservare │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│4.1. Utilizarea terminologiei specifice │- Toate conţinuturile │
│domeniului conservării │ │
│4.2. Utilizarea surselor bibliografice │ ● Istoricul activităţii de restaurare │
│4.3. Prezentarea rezultatelor unui demers de │ │
│monitorizare folosind terminologia specifică │ Studiu de caz │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
CONŢINUTURI
1. Aspecte generale despre materialele folosite in conservare-restaurare.
2. Efectele condiţiilor de utilizare asupra comportării materialelor.
3. Structura materialelor folosite în conservare-restaurare.
4. Moduri de prelucrare ale materialelor folosite în conservare-restaurare.
5. Proprietăţile materialelor.
6. Clasificarea materialelor folosite in conservare-restaurare.
7. Materiale folosite in alcătuirea obiectele de patrimoniu:
- Metale
- Ceramica
- Piatra
- Sticla
- Creta
- Pigmenţi
- Cleiuri
- Răşini
- Ceruri
- Uleiuri
- Coloranţi
- Lemn;
- Suporturi papetare
- Materiale textile.
- Materiale colagenice: piele,blană,pergament,
- Osul şi fildeşul
8. Materiale folosite pentru conservarea şi restaurarea obiectelor de patrimoniu:
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport ceramic
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport metalic
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport de lemn
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport colagenic
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport papetar
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport textil
- Materiale folosite in conservarea-restaurarea icoanelor pe lemn
LUCRĂRI PRACTICE
● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu.
● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători.
● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro- biodăunători.
● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale.
● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat.
● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.
SUGESTII METODOLOGICE
Disciplina de specializare MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.
În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.
Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de coservare şi restaurare a acestora.
În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme (scis, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări .
5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii- problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.
7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de cominicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.
Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare , oferind un sprijin concret în elaborare astrategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
- recunoaşterea unor tipuri de degradări;
- identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;
- extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: taele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;
- realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;
- imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;
- formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;
- folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;
- observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;
- interpretarea rezultatelor experimentale;
- recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;
- compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători
- luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;
- măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;
- eprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;
- efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.
Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
- selectarea răspunsului corect;
- asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;
- completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;
- itemi de tipul adevărat sau fals;
- întrebări structurate;
- rezolvarea de probleme;
- eseuri structurate;
- realizarea de referate, portofolii, proiecte;
- formularea de ipoteze sau concluzii ;
- realizarea unui plan de investigaţie;
- rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev...../Clasa..... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:..........
┌────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┬─────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │Evaluare │Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┴─────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│Sarcini de │ Obser- │
│lecţiei│operaţionale│esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ vaţii │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii│Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare │de învăţare│didactice│de evaluare│ │
│ │ │ │ │utilizate│ │ │
│ │ │ ─────── │ ──────── │ │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE
1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni
2. Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici
4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială) în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice
5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.
6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni
7. Stabilizarea se refera la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.
8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial (originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă
9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.
10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.
11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.
12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.
13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.
14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:
15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu. Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine , în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.
16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase .
17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru .
19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur si fond
20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
(coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Conf. univ. dr. Doina Creangă Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de
Istorie şi Muzeologie, Suceava
Prof. Camelia Rusu-Sadovei Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
Prof. Sabina Elena Roman Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN
CONSERVARE-RESTAURARE
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a X-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,
specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale
Bucureşti, 2009
Notă de prezentare
În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .
Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învaţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie:
● comunicare în limba maternă;
● comunicare în limbi străine
● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;
● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
● a învăţa să înveţi;
● iniţiativă şi antreprenoriat;
● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;
● competenţe sociale şi civice.
Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:
● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;
● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;
● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
Orientarea tematicii curriculumui este îndreptată spre:
- dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;
- folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;
- integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;
- aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii -problemă şi luarea de decizii;
- formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;
- stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;
- utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.
● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);
● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;
● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.
Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Programa şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare in interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
- Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
- Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.
Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.
COMPETENŢE GENERALE
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a │
│bunurilor culturale. │
│ │
│2. Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare- │
│restaurare a bunurilor culturale. │
│ │
│3. Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice│
│conservării - restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi. │
│ │
│4. Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
VALORI ŞI ATITUDINI
● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;
● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;
● Iniţiativă personală;
● Interes şi curiozitate;
● Spirit critic şi autocritic;
● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;
● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;
● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
● Dorinţa de informare şi afirmare;
● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;
● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;
● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul │● Aspecte generale despre tehnicile │
│restaurării │ folosite in conservare-restaurare: │
│1.2. Diferenţierea activităţii de conservare de│ │
│cea de restaurare │ - definiţii │
│ │ - clasificări │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1. Cunoaşterea principalelor operaţii │● Tehnici de conservare- restaurare a │
│specifice de conservare- restaurare o │ lemnului │
│obiectelor de patrimoniu │ │
│2.2. Identificarea tehnicilor utilizate în │● Tehnici de conservare-restaurare a │
│tratamentele de conservare-restaurare funcţie │ icoanelor pe lemn │
│de materialul suport │ │
├───────────────────────────────────────────────┤● Tehnici de conservare-restaurare a │
│3.1 .Identificarea tratamentelor profilactice │ obiectelor de patrimoniu pe suport │
│funcţie de tipurile de degradări specifice │ colagenic │
│materialului suport │ │
│ │● Tehnici de conservare-restaurare a │
│3.2. Diferenţierea tipurilor de tratamente în │ obiectelor de patrimoniu pe suport │
│funcţie de materialele ce compun obiectul de │ metalic │
│patrimoniu │ │
│ │● Tehnici de conservare-restaurare a │
│ │ patrimoniului din ceramică,sticlă şi │
│ │ porţelan │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│4.1. Utilizarea terminologiei specifice │ - Toate conţinuturile │
│domeniului conservării- restaurării │ │
│4.2.Utilizarea surselor bibliografice în │ ● Evoluţia istorică a tehnicilor de │
│elaborarea unei lucrări de sinteză │ conservare-restaurare: │
│ │ definiţii,clasificări │
│ │ │
│ │ - Studiu de caz │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
CONŢINUTURI
1. Evoluţia istorică a tehnicilor de conservare- restaurare:definiţii,clasificări.
2. Tehnici de conservare-restaurare a lemnului
2.1. Curăţirea
2.2. Uscarea
2.3. Combaterea biodăunătorilor
2.4. Ignifugarea
2.5. Stabilizare dimensională
2.6. Hidrofugarea
2.7. Îndepărtarea adaosurilor
2.8. Metode speciale de tratament
2.9. Consolidarea
2.10. Întregirea şi reconstituirea formei
2.11. Reintegrarea cromatică
2.12. Operaţii de finisare
3. Tehnici de conservare-restaurare a icoanelor pe lemn
3.1. Tehnica de execuţie a icoanelor pe lemn
3.2. Metodologia de conservare-restaurare a stratului pictural
3.2.1. Consolidarea profilactică
3.2.2. Curăţirea
3.2.3. Consolidarea definitivă
3.2.4. Stoparea atacului biologic
3.2.5. Chituirea
3.2.6. Reconstituirea cromatică
3.2.7. Peliculizarea de protecţie
4. Tehnici si tehnologii de conservare-restaurare a suporturilor papetare
4.1. Fluxul de restaurare
4.2. Curăţirea
4.3. Tratamente umede cu pastă de lemn
4.4. Fixarea materialelor de scriere
4.5. Neutralizarea hârtiei (dezacidificarea)
4.6. Albirea hârtiei
4.7. Indepărtarea adezivilor pe bază de proteină
4.8. Reîncleierea hârtiei
4.9. Tehnici manuale de consolidare a hârtiei
4.10. Tehnici mecanizate de consolidare
5. Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport colagenic
5.1. Tehnici si tehnologii de conservare-restaurare a pergamentului
5.1.1. Curăţirea
5.1.2. Utilizarea agenţilor de albire
5.1.3. Îndepărtarea petelor produse de umezeală
5.1.4. Neutralizarea acidităţii
5.1.5. Tratarea petelor de grăsime şi îndepărtarea grăsimilor în exces
5.1.6. Operaţii reparatorii ale pergamentului
5.1.7. Materiale folosite pentru aplicarea de petece pentru laminare
5.2. Tehnici si tehnologii de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport din piele
5.2.1. Fluxul de restaurare
5.2.2. Tratamente de curăţare
5.2.3. Degresarea
5.2.4. Tratamente de hidratare-emoliere
5.2.5. Tratarea petelor de grăsime şi îndepărtarea grăsimilor în exces
6. Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport textil
6.1. Fluxul de restaurare
6.2. Tratamente de curăţare a textilelor
6.3. Tratamente de hidratare-emoliere
6.4. Consolidarea pe suport
6.5. Reasamblarea
6.6. Dublarea
6.7. Conservarea şi restaurarea textilelor arheologice
7. Tehnici de conservare- restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport metalic
7.1. Curăţarea pieselor arheologice şi a obiectelor vechi din metal
7.1.1. Curatarea mecanica
7.1.2. Curatarea chimica
7.1.3. Curatarea electrochimica
7.1.4. Curatarea prin procese de schimb ionic
7.1.5. Curatarea prin reducere termica
7.1.6. Curatarea cu raza laser si cu plasma
7.2. Restaurarea pieselor arheologice metalice cu stare de conservare precara
7.2.1. Refacerea si consolidarea structurala
7.2.2. Tipologia degradărilor şi deteriorărilor obiectelor metalice vechi
7.2.3. Operatii de refacere a structurii
7.2.4. Consolidarea
7.2.5. Chituirea si plombarea
7.2.6. Impregnarea obiectelor
8. Tehnici de conservare-restaurare a patrimoniului din ceramică,sticlă şi porţelan
8.1. Cauzele degradării ceramicii arheologice
8.1.1. Vicii tehnologice
8.1.2. Condiţiile de zăcere
8.1.3. Accidentele de epocă
8.2. Metode şi tehnici de impregnare
8.3. Metode de curăţare a ceramicii
8.4. Completarea părţilor lipsă
LUCRĂRI PRACTICE
● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu.
● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători.
● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro- biodăunători.
● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale.
● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat.
● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.
SUGESTII METODOLOGICE
Disciplina de specializare MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARERESTAURARE pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.
În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.
Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de coservare şi restaurare a acestora.
În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme ( scis, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări .
5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii- problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.
7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de cominicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.
Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare , oferind un sprijin concret în elaborare astrategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
- recunoaşterea unor tipuri de degradări;
- identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;
- extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: taele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;
- realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;
- imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;
- formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;
- folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;
- observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;
- interpretarea rezultatelor experimentale;
- recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;
- compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători
- luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;
- măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;
- eprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;
- efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.
Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
- selectarea răspunsului corect;
- asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;
- completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;
- itemi de tipul adevărat sau fals;
- întrebări structurate;
- rezolvarea de probleme;
- eseuri structurate;
- realizarea de referate, portofolii, proiecte;
- formularea de ipoteze sau concluzii ;
- realizarea unui plan de investigaţie;
- rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev...../Clasa..... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:..........
┌────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┬─────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │Evaluare │Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┴─────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│Sarcini de │ Obser- │
│lecţiei│operaţionale│esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ vaţii │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii│Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare │de învăţare│didactice│de evaluare│ │
│ │ │ │ │utilizate│ │ │
│ │ │ ─────── │ ──────── │ │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE
1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni
2. Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici
4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială) în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice
5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.
6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni
7. Stabilizarea se refera la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.
8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial(originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă
9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.
10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.
11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.
12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.
13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.
14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:
15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu.
Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine , în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.
16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.
17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru.
19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur si fond
20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
(coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Conf. univ. dr. Doina Creangă Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de
Istorie şi Muzeologie, Suceava
Prof. Camelia Rusu-Sadovei Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
Prof. Sabina Elena Roman Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
ANSAMBLU CORAL
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională,
profil artistic, specializarea muzică
Bucureşti, 2009
Notă de prezentare
În învăţământul vocaţional, profil artistic, specializarea muzică studiul disciplinei Ansamblu coral reprezintă una dintre disciplinele importante pentru formarea viitorilor muzicieni.
Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a competenţelor dobândite de către elevi. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a absolvenţilor, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile intelectuale şi afective ale elevilor.
Curriculumul pentru studiul cântului coral, ca abordare metodică şi de conţinut, constituie un "adjuvant" în pregătirea muzicală specializată a elevilor atât ca viitori instrumentişti cât şi ca viitori specialişti.
Prezentul curriculumul include următoarele elemente de noutate:
- pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în domeniu;
- parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor şi a formării elevilor pentru interpretarea într-un ansamblu şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe pe utilizarea lor în practica muzicalinstrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
Programa şcolară pentru Ansamblu coral cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării în ansamblu;
- competenţe specifice şi conţinuturi structurate pentru fiecare an de studiu.
- valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă.
- sugestii metodologice sunt oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a acestor discipline.
Repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia constituie un obiectiv important în realizarea progresului elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de acestea.
Actuala structură a programei vizează o abordare flexibilă a demersului didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Competenţe generale
1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale de gen
2. Transferarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de cânt coral în contextul situaţiilor specifice
VALORI ŞI ATITUDINI
1. Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
2. Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
3. Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
4. Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
5. Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1. Utilizarea tehnicilor de interpretare │- Tehnici de interpretare vocală (poziţie │
│vocală │ de cânt, respiraţie, emisie) │
│1.2. Descifrarea partiturii respectând │- Solfegiere cu respectarea elementelor de│
│intonaţia şi ritmul │ limbaj muzical │
│1.3. Susţinerea partidei vocale │ │
│corespunzătoare, respectând tehnica │ │
│vocală şi intonaţia │ │
│1.4. Evidenţierea vocală a elementelor de │- Tema, fraza, motivul etc. │
│structură muzicală │ │
│1.5. Exersarea individuală a repertoriului │- Exerciţii melodice, armonice, ritmice, │
│specific respectând tehnic de cânt şi │ diferite tehnici realizate pe partide │
│elementele de limbaj specifice │ si cu formaţia în ansamblu │
│1.6. Sincronizarea vocilor în cântul coral │ │
│1.7. Omogenizarea vocilor în cântul coral │- exerciţii specifice │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1. Interpretarea respectând partitura şi │- Elementele de limbaj specifice │
│indicaţiile dirijorale │ partiturii corale │
│ │- Indicaţiile dirijorului; │
│ │ │
│2.2 Diferenţierea în interpretare a unor │- Elemente de limbaj muzical şi rolul lor │
│lucrări care fac parte din epoci stilistice │ expresiv: melodia, ritmul, tempoul, │
│diferite │ nuanţele, frazarea, combinaţiile │
│ │ timbrale │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.3. Respectarea disciplinei specifice unei │- Reguli ale cântării în colectiv: │
│formaţii muzicale │ elemente de conduită a membrilor │
│ │ formaţiei corale în cadrul unei │
│ │ manifestări artistice, comportament │
│ │ scenic, etc. │
│ │ │
│2.4. Comunicarea interactivă în cadrul grupului│- Colaborarea în asigurarea reuşitei, │
│ │ conştiinţa contribuţiei individuale la │
│ │ actul artistic colectiv, satisfacţia │
│ │ faţă de propriile rezultate, respectul │
│ │ faţă de valorile arte, etc. │
│ │ │
│2.5. Optimizarea interpretării pe baza analizei│- Comentarii privind recitalurile, │
│reacţiei publicului │ spectacolele concertele, concursurile │
│ │Cronici de specialitate │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
LISTA DE CONŢINUTURI
Tehnici de interpretare vocală:
● poziţie de cânt, respiraţie, emisie, vocalize
Elementele de limbaj muzical:
● Solfegiere (tonalitate, ritm, metru)
Elemente de structură muzicală:
● motivul,tema, fraza
Interpretarea:
● partitura
● indicaţiile dirijorale
Elemente de conduită corală:
● comportament scenic
● autocontrol
Cronici de specialitate:
● comentarii asupra propriei interpretări şi a altora în concerte, spectacole, concursuri
SUGESTII METODOLOGICE
Interpretarea corală realizează un sincretism al părţii (individului) cu întregul (colectivitatea), fiind una din modalităţile cele mai eficiente de formare a spiritului de lucru în echipă. Participarea elevului în structura formaţiei corale contribuie la conştientizarea apartenenţei la grup, la disciplinarea şi la socializarea acestuia; totodată, trecerea de la studiul în grup mic (partidă) la interpretarea în ansamblu complet în concerte, determină dezvoltarea la elev a capacităţii de autocontrol ( emoţiilor, stări, sentimente), a capacităţii de memorizare şi de concentrare până la încheierea activităţii.
Varietatea tematică a repertoriului abordat oferă coriştilor posibilitatea de a se familiariza cu trăsăturile stilistice caracteristice lucrărilor studiate, într-o abordare interdisciplinară ( teoria muzicii, istoria muzicii, armonia, etc.)
Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice, face din disciplina ansamblu coral o activitate prin care elevul (individul) îşi lărgeşte orizontul cultural şi conştientizează rolul său ca parte dintr-un grup.. Totodată, activitatea de cânt coral sporeşte posibilitatea de a activa ulterior într-o zonă a socialului la care accesul este rezervat unei anumite categorii, şi anume acelea de corist într-o formaţie profesionistă.
În vederea realizării pe deplin a progresului în învăţare, disciplinei ansamblu coral, îi sunt necesare şi studiul suplimentar, pe lângă orele alocate prin planul cadru, în vederea pregătirii pentru concerte şi a obţinerii performanţei.
Profesorul are posibilitatea ca, în funcţie de repertoriul propus să constituie o diversitate de tipuri de formaţii corale; important trebuie să fie faptul că fiecare elev trebuie să beneficieze de pregătirea corală atât pentru îmbogăţirea culturii sale de specialitate cât şi pentru dezvoltarea culturii vocale.
În situaţia existenţei unui deficit de voci bărbăteşti (ca număr sau disponibilitate determinată de "mutaţia vocii"), profesorul trebuie să selecteze un repertoriu care să fie adecvat situaţiei date, fără însă a exclude abordarea unui repertoriu cu caracter mixt.
Pregătirea elevilor pentru acest tip de activitate prin diferite exerciţii de tehnică vocală (având grijă totuşi de calitatea foarte fragilă a instrumentului numit voce) reprezintă primul pas - şi fundamentul formării pentru formarea vocii corale. Aceasta se desfăşoară, obligatoriu prin exerciţii de respiraţie, emisie, vocalize, prin exerciţii pentru educarea auzului în ansamblu astfel încât o voce (individuală sau de partidă) să se integreze în ansamblul de voci ce alcătuiesc formaţia corală în totalitatea ei. Această activitate se va la fiecare oră dar şi prin studiul individual.
Repertoriul anual trebuie să cuprindă lucrări diverse ca tematică, stil şi modalitate de interpretare:
● "a cappella", cu acompaniament de pian sau instrumental;
● cu tematică religioasă şi laică;
● din toate epocile stilistice - de la Renaştere la creaţia contemporană;
● din creaţia naţională şi universală;
● din folclorul românesc şi internaţional;
● din creaţia de divertisment - muzică uşoară, jazz, gospel, negro spiritual, rock, musical etc.
În acelaşi timp, repertoriul ansamblului coral va cuprinde şi o lucrare vocal-simfonică sau de operă, cu: solişti, cor, orchestră (oratorii, misse, cantate, concerte corale, ansambluri din opere etc.). Se pot aborda lucrări integrale sau fragmente.
Repertoriul propus în prezenta programă cuprinde piese accesibile nivelului de pregătire din liceele/clasele de profil, dar şi lucrări de o dificultate sporită, ce se impun a fi studiate pe toată durata anului şcolar - cum sunt lucrările vocal-simfonice, în vederea susţinerii unor concerte ocazionale şi nu numai.
Activităţile specifice cu caracter didactic şi cultural care pot face parte din programul unei formaţii corale la nivelul specializării sunt următoarele:
● concerte tematice, simpozioane, activităţi pe ateliere pedagogice
● manifestări tradiţionale şi ocazionale - locale şi naţionale;
● concerte, festivaluri, concursuri
Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice ansamblului coral, în evaluarea elevilor se va apela cu predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora, atât în cadrul partidei, cât şi al ansamblului. Se folosesc inclusiv formele de evaluare sumativă a manifestărilor artistice colective - concerte, simpozioane, concursuri.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev...../Clasa..... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:..........
┌────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┬─────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │Evaluare │Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┴─────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│Sarcini de │ Obser- │
│lecţiei│operaţionale│esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ vaţii │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii│Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare │de învăţare│didactice│de evaluare│ │
│ │ │ │ │utilizate│ │ │
│ │ │ ─────── │ ──────── │ │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
REPERTORIU (SUGESTII)
Repertoriu coral românesc - laic
┌────┬───────────────────────┬────────────────────────────────┬────────────────┐
│Nr. │ Compozitorul │ Titlul lucrării │Voci egale/Mixt/│
│Crt.│ │ │Solişti │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 1.│BENA, Augustin │Mândruliţă pui, pui, pui │ S A T B │
│ │1880 - 1962 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 2.│BUCIU, Dan │Patria │ S A T B │
│ │1943 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 3.│CATRINA, Constantin │A venit un lup din crâng │ S Ms A │
│ │1933 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 4.│CRIVEANU Ion │Divina musica │ S A T B │
│ │1933 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 5.│CUCU, Gheorghe │Frumosul vine pe apă │ S1,2 A │
│ │1882 - 1932 │ │ T1,2 B1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 6.│DANGA, Gheorghe │Sârba pe loc │ S A T B │
│ │1905 - 1959 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 7.│DIMA Gheorghe │Primăvara │ S A T B │
│ │1847 - 1925 │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 8.│DRĂGOI, Sabin │ │ │
│ │1894 - 1968 │Asta-i nana │ S1,2, A1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 9.│GREFIENS, Vinicius │Lăutăreasca - Rapsodie pentru │ │
│ │1916 - 2000 │cor mixt, a cappella │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 10.│JARDA, Tudor │ │ │
│ │1922 │Mă luai, luai │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 11.│JORA, Mihail │ │ │
│ │1891 - 1971 │Mă mieram │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 12.│KLEPPER, Walter Mihai │ │ │
│ │1929 │Doină şi joc din Banat │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 13.│NIREŞTEANU, Lucian │ │ │
│ │1948 │Suita corală nr. 1 │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 14.│NICOLESCU, Simeon │ │ │
│ │1888 - 1941 │Iac-aşa ! │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 15.│ODĂGESCU, Irina │ │ │
│ │1937 │Mireasă mândru ţi-i portu' │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 16.│POP, Adrian │ │ │
│ │1951 - 198 │Hora miresii │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 17.│Pop, Dariu │ │ │
│ │1887 - 1965 │Mare hibă-i la Jibău │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 18.│POPOVICI, Vasile │ │ │
│ │1900 - 1973 │Sara pe deal │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 19.│RÂPĂ, Constantin │ │ │
│ │1938 │Cântec satiric │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 20.│ROTARU, Doina │Toccatta │ S1,2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 21.│SPĂTĂRELU, Vasile │Floare albastră │ S A T B │
│ │1938 │ │ Solo A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 22.│Valentin TIMARU │Cântece de bejenie │ S A T B │
│ │1940 │-Aulodia * 'De jale' din Apuseni│ │
│ │ │ * Eufonia * 'Hăulita' ca'n Dolj│ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 23.│TODUŢĂ, Sigismund │ │ │
│ │1908 - 1991 │Diptic - pe versuri populare │ S1,2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 24.│URSU, Nicolae │ │ │
│ │1905 - 1969 │Lino leano şi De doi │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 25.│VIDU, Ion │Răsunet de la Crişana │ S A T B │
│ │1863 - 1931 │ │ Solo T │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 26.│VÎRLAN, Petre Marcel │ │ │
│ │1959 │Cu-cu, Cu-cu │ S1,2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 27.│VOICULESCU, Dan │ │ │
│ │1940 │Stâna prădată │ S1,2 A │
└────┴───────────────────────┴────────────────────────────────┴────────────────┘
Repertoriu coral românesc - religios
┌────┬───────────────────────┬────────────────────────────────┬────────────────┐
│Nr. │ Compozitorul │ Titlul lucrării │ Voci egale │
│Crt.│ │ │ Mixt │
│ │ │ │ Solişti │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 28.│COMES, Liviu │ │ │
│ │1918 │Liturghia II "Brevis" │ S A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 29.│CONSTANTINESCU, Paul │ │ │
│ │1909 - 1963 │Doamne miluieşte │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 30.│CRIVEANU, Ion │ │ │
│ │1933 │La Paşti │ S1,2 A1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 31.│DIMA, Gheorghe │ │ │
│ │1847 - 1925 │Fericiţi sunt cei goniţi │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 32.│DRĂGUŞIN, Constantin │ │ │
│ │1931 │Lăudaţi pre Domnul │ S1 S2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 33.│KIRIAC, Dumitru │ │ │
│ │Georgescu │ │ │
│ │1866 - 1928 │Lăudaţi pe Domnul │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 34.│LUNGU, Nicolae │ │ │
│ │1900 - 1993 │Cămara Ta, Mântuitorul meu │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 35.│MANDICEVSCHI, Gheorghe │ │ │
│ │1870 - 1907 │Şi era la ora a şasea │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 36.│MUSICESCU, Gavriil │ │ │
│ │1847 - 1903 │Rugăciune │ S1,2 A1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 37.│ODĂGESCU, Irina │Tatăl nostru │ S1,2 A │
│ │1937 │ │ T1,2 B1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 38.│PAVELESCU, Dan │ │ │
│ │1952 │Paharul mântuirii │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 39.│POPESCU-RUNCU, Ion │ │ │
│ │1901 - 1975 │Pe Tine te lăudăm │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 40.│SPĂTĂRELU, Vasile │ │ │
│ │1938 │Pentru Tine Doamne │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 41.│TIMARU, Valentin │ │ │
│ │1940 │Troparul naşterii Domnului │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 42.│VOICULESCU, Dan │ │ │
│ │1940 │Tatăl nostru │ S A T B │
└────┴───────────────────────┴────────────────────────────────┴────────────────┘
Repertoriu coral din creaţia universală
┌────┬───────────────────────┬────────────────────────────────┬────────────────┐
│Nr. │ Compozitorul │ Titlul lucrării │ Voci egale │
│Crt.│ │ │ Cor mixt │
│ │ │ │ Solişti │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 43.│ARCADELT, Jacob │ │ │
│ │1515 - 1568 │Ave Maria │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 44.│ARBEAU, Thoinot │ │ │
│ │Langres 1589 │Pavane │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 45.│BACH, Johann Sebastian │ │ │
│ │1685 - 1750 │Corale │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 46.│BARDOS Lajos │ │ │
│ │1899 - 1986 │Tabortuznel │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 47.│Pierre BONNET │ │ │
│ │?1538 - 1608? │Francion vint l'autre jour │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 48.│BORTNIANSKI, Dimitrie │ │ │
│ │1751 - 1825 │Rugăciune │ S MS A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 49.│Johannes BRAHMS │ │ │
│ │1833 - 1897 │Waldesnacht │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 50.│BRUCKNER, Anton │ │ │
│ │1824 - 1896 │Locus iste │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 51.│CEAIKOVSKI, Piotr Ilici│ │ │
│ │1840 - 1893 │Canţoneta napolitană │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 52.│CORNELOUP, Marcel │ │ │
│ │1927 │Petite messe │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 53.│DOWLAND, John │Come again ! sweet love │ S1 S2 │
│ │1562 - 1626 │ │ A1 A2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 54.│FRIEDERICI, Daniel │Wir lieben sehr im Herzen │ │
│ │1584 - 1638 │Amis sur cette terre │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 55.│GALLUS, Jacobus │ │ │
│ │1550 - 1591 │Si vox est, canta │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 56.│GASTOLDI, Giovanni │ │ S1S2A │
│ │?1556 - 1622 │Vezosette nimfe belle │ T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 57.│GOUNOD, Charles │ │ │
│ │1818 - 1893 │Les sept paroles │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 58.│HAENDEL, Georg │ │ │
│ │Friedrich │ │ │
│ │1685 - 1759 │Sing with pleasure from Saul │ S1 S2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 59.│JANNEQUIN, Clement │ │ │
│ │?1480 - 1560? │Au joli jeu │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 60.│KODALY, Zoltan │ │ │
│ │1882 - 1967 │Esti dal │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 61.│LASSUS (LASSO) │ │ │
│ │Orlando di │ │ │
│ │1532 - 1594 │Matona mia cara │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 62.│LASSUS (LASSO) │ │ │
│ │Orlando di │ │ │
│ │1532 - 1594 │Messe pilons l'orge │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 63.│LENNON, John & │ │ │
│ │McCARTNEY, Paul │Yesterday │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 64.│LULLY, Jean-Baptiste │ │ │
│ │1632 - 1687 │Tanz - Chor │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 65.│MARENZIO, Luca │ │ │
│ │?1553 - 1599 │Se la vostra partita │ S A B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 66.│DE MARZI, Bepi │ │ │
│ │(Giuseppe) │ │ │
│ │1935 │Signore delle cime │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 67.│MENDELSSOHN-BARTHOLDY, │Hebe deine augen auf zu den │ S1 S2 A │
│ │ Felix 1809 - 1847 │bergen │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 68.│MONTEVERDI, Claudio │ │ │
│ │1567 - 1643 │Lasciate mi morire │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 69.│MORLEY, Thomas │In pride of May │ S 1,2 A │
│ │1558 ( ?) - 1602 │ │ T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 70.│PALESTRINA,Giovanni │ │ │
│ │ Pierluigi da │ │ │
│ │ 1525 - 1594 │Sicut cervus desiderat │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 71.│RACHMANINOV, Serghei V.│ Vecerniile │ S1,2 A1,2 │
│ │1873 - 1943 │ Bogoroditsye Dyevo │ T1,2 B1,2 │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 72.│RHEINBERGER, │ │ │
│ │Josef Gabriel │ │ │
│ │1839 - 1901 │Missa brevis in │ G S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 73.│RONTGEN, Julius │ │ │
│ │1855 - 1932 │Gloria │ S Ms A Ca │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 74.│SAINT-SAENS, Camille │ │ │
│ │1835 - 1921 │Ave verum │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 75.│SCANDELLI, Antonio │ │ │
│ │1517 - 1580 │Bonzorno, madonna │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 76.│SCHUBERT, Franz │ │ │
│ │1797 - 1828 │Heilig ist der Herr │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 77.│SMETANA, Bedrich │ │ │
│ │1824 - 1884 │Sunset ( Zapad slunce ) │ S1 S2 A │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 78.│VECCHI, Orazio │Il bianco e dolce signo │ S1,2 A │
│ │1550 - 1605 │ │ T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 79.│VIADANA, Lodovico │ │ │
│ │?1560 - 1627 │Exultate justi │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 80.│VITTORIA, Tomasso │ │ │
│ │Lodovico da │ │ │
│ │?1549 - 1611 │Ave Maria │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 81.│Negro Spirituals │Deep River │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 82.│Gospel │Ev'ry time I feel the spirit │ S A T B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 83.│Gospel │Great day │ S AT B │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────────┼────────────────┤
│ 84.│Gospel │I'm gonna sing │ S A B │
└────┴───────────────────────┴────────────────────────────────┴────────────────┘
Repertoriu coral cu acompaniament de pian sau orgă
┌────┬───────────────────────┬────────────────────────────┬──────────┬─────────┐
│Nr. │ Compozitorul │ Titlul lucrării │Voci egale│ Pian │
│Crt.│ │ │Cor mixt │ sau │
│ │ │ │Solişti │ Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 85.│BACH, Johann Sebastian │Jesu bleibet meine freude │ S A T B │ Piano │
│ │1685 - 1750 │Cantata 147 │ │ │
│ │ │ │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 86.│BARTOK, Bela │ │ │ │
│ │1882 - 1945 │Patru cântece de nuntă │ S A T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 87.│BERNARD, Marie │Petite Suite Quebecoise │ │ │
│ │ │●Sau în variantă orchestrală│ S A T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 88.│BRAHMS, Johannes │Ave Maria │ S1S2 │ │
│ │1833 - 1897 │ │ A1A2 │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 89.│BRUCKNER, Anton │Antiphon │ S A T B │ │
│ │1824 - 1896 │ │ Solo T │ Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 90.│CACCINI, Giuliano │ │ │ │
│ │?1550 - 1618 │Ave Maria │ S A │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 91.│CHAUSSON, Ernest │ │ │ │
│ │1855 - 1899 │La nuit, Op.1, nr.1 │ S A │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 92.│ESTERHAZY, Pal │ │ │ │
│ │1635 - 1713 │Veni creator spiritus │ S A T B │ Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 93.│FAURE, Gabriel │Cantique de Jean Racine, │ S A T B │ Orga │
│ │1845 - 1924 │Op. 11 │ │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 94.│FRANCK, Cesar │Pannis angelicus │ S A T B │ Orga │
│ │1822 - 1890 │ │ │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 95.│GOUNOD, Charles │Messe breve no 7 en Do │ S A T B │ Orgă │
│ │1818 - 1893 │Messe "Aux Chapelles" │ │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 96.│LISZT, Ferenc (Franz) │ │ │ │
│ │1811 - 1886 │Ave Maria │ S A T B │ Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 97.│MENDELSSOHN-BARTHOLDY, │ │ │ │
│ │Felix 1809 - 1847 │Da nobis pacem, Domine │ S A T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 98.│MERCURY, Freddie │Bohemian Rhapsody │ S A │ │
│ │ │ │ T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│ 99.│MOZART, Wolfgang │Ave verum corpus │ S A T B │ Pian │
│ │Amadeus │ │ │ Orgă │
│ │1756 - 1791 │ │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│100.│MUSICESCU, Gavriil │ │ │ │
│ │1847 - 1903 │Concert nr. 2 DO │ S A T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│101.│PALESTRINA, Giovanni │Missa Papae Marcelli │ S A │ Orga │
│ │Pierluigi da │ │ T1,2 │ Pian │
│ │1525 - 1594 │ │ B1,2 │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│102.│SCHUBERT, Franz │ │ │ │
│ │1797 - 1828 │Psalm 23, op. 132 │ S1 S2 A │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│103.│SCHUTZ, Heinrich │Herr, wenn ich nur dich habe│ S A T B │Orgă │
│ │1585 - 1672 │Dublu cor │ Dublu │Bass │
│ │ │ │ cor │continuo │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│104.│STRAUSS, Johann │ │ │ │
│ │1825 - 1899 │Kaiser-Walzer, op.437 │ S A T B │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────┼─────────┤
│105.│WEISS, George David & │What a wonderful world │ S A │ Pian │
│ │THIELE, Bob │ │ │ Flaut │
└────┴───────────────────────┴────────────────────────────┴──────────┴─────────┘
Repertoriu vocal - simfonic
┌────┬───────────────────────┬────────────────────────────┬────────┬───────────┐
│Nr. │ Compozitorul │ Titlul lucrării │ Voci │Formaţia │
│Crt.│ │ │ egale │Orchestrală│
│ │ │ │Cor mixt│ │
│ │ │ │Solişti │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│106.│BELLINI, Vincenzo │Salve Regina │S A T B │Fl, Ob, Cl,│
│ │1801 - 1835 │ │Solo │Fg, C, V, │
│ │ │ │ SAT │Vla, Vcel/ │
│ │ │ │ │ Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│107.│BERNARD, Patrice │ │S A T B │ Fl, Ob, │
│ │1952 │C'est si beau, la terre │ │ ClSib │
│ │ │ │ │ Pian │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│108.│BOIELDIEU │Messe Solennelle │S A T B │Fl, Ob, Cl,│
│ │Louis-Victor-Adrien │ │ │ Fg, C, Tp,│
│ │1815 - 1883 │ │ │ V, Vla, │
│ │ │ │ │ Vcel, Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│109.│CARISSIMI, Giacomo │Jephta - oratoriu │ Dublu │Strings │
│ │1605 - 1674 │ Solo SATB │cor mixt│Continuo │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│110.│COUPERIN, Francois │Motet "Veni sponsa Christi" │ S A B │ V1,V2, │
│ │1668 - 1733 │dit «de Sainte Suzanne» │ │ Bas │
│ │ │ │ │ continuo │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│111.│DELIBES, Leo │ │ │V1,2, Vla, │
│ │1836 - 1891 │Messe Breve │S1 S2 A │Vcel, Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│112.│GOUNOD, Charles │Messe nr. 4 - "Aux │ S A │V1,2 Vla │
│ │ │Chappelles" │ SATB │Vcel Cb │
│ │1818 - 1893 │Messe nr. 7 - "Aux │ │ │
│ │ │Chappelles" │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│113.│HAENDEL, │Aleluia din Oratoriul │S A T B │Ob, Fg, Tr,│
│ │Georg Friedrich │"Messia" │ Solo │Tp, V1,2, │
│ │1685 - 1759 │ │ SATB │Vla, Vcel, │
│ │ │ │ │Cb, Clav., │
│ │ │ │ │Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│114.│HAYDN, Josef │Missa nr.9 in C │S A T B │Ob, Fg, Cl,│
│ │1732 - 1809 │[Missa in tempore belli ] │ Solo │Tp, V1,2, │
│ │ │Pauken -Messe Hob. XXII:9 │ SATB │Vla, Vcel, │
│ │ │ │ │Fl, Cl, C] │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│115.│LALLEMENT, Bernard │Cantate pour la paix - texte│S A T B │Fl, Ob, │
│ │1940 │şi muzică de diverşi autori,│ │ClSib-La, │
│ │ │ţări, epoci şi stiluri pe │ │Fg, │
│ │ │teme de pace │ │Percuţie, │
│ │ │ │ │V1,2 Vla │
│ │ │ │ │Vcel Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│116.│LIBES, Patrice │6 Noels Europeennes │ │ │
│ │1960 │6 Colinde Europene │ S A │Ob, Cl, Fg │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│117.│MARCELLO, Benedetto │Psalmul 18 │S A T B │Clavecin │
│ │1686 - 1739 │ │4solişti│sau orgă │
│ │ │ │ │şi Vcel │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│118.│MOZART, │Missa Brevis │S A T B │V, Cb, Orgă│
│ │Wolfgang Amadeus │Messe breve no 7 en RE, │ Solo │ │
│ │1756 - 1791 │KV194 │ SATB │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│119.│MUREŞIANU, Iacob │Erculeanul - baladă │S A T B │Orchestră │
│ │1857 - 1917 │ │Solişti │simfonică │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│120.│MUSICESCU, Gavriil │Concert nr. 1 │S A T B │Fl, Ob, Cl,│
│ │1847 - 1903 │ │ │Fg, C, Tp, │
│ │ │ │ │Perc, V, │
│ │ │ │ │Vla, Vcel, │
│ │ │ │ │Cb, │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│121.│OTT, Norbert │Rebus - Suită contemporană │S A T B │Fl,Cl,Tr, │
│ │1940 │ │ │Pian, Orgă,│
│ │ │ │ │V1,2, Vla, │
│ │ │ │ │Vcel │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│122.│PAVELESCU, Dan │Suită de colinde româneşti │S Ms A │Fl, Ob, Cl,│
│ │1952 │● pe voci egale sau mixte │S A T B │Fg, V1,2, │
│ │ │ │ │Vla, Vcel, │
│ │ │ │ │Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│123.│PERGOLESI, │Stabat Mater │ S A │V1,2, Vla, │
│ │Giovanni Battista │ │Solo S A│Vcel, Cb, │
│ │1710 - 1736 │ │ │ Orga │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│124.│PURCELL, Henry │Praise the Lord │S A T B │V1,2, Vla, │
│ │1659 - 1695 │ │ │Vcel, Cb │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│125.│RAMIREZ, Ariel │Misa Criolla │S A T B │Chitară, │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│126.│RÂPĂ, Constantin │Cantata Anotimpurilor │Cor de │Pian sau │
│ │1938 │ ● Primăvara │copii │Orchestră │
│ │ │ ● Vara │ │Simfonică │
│ │ │ ● Toamna │ │ │
│ │ │ ● Iarna │ │ │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│127.│SCHUBERT, Franz │Messe in G │S A T B │V1,2, Vla, │
│ │1797 - 1828 │ │Solo S T│Vcel, Cb │
│ │ │ │ B │Orgă │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│128.│SZILAGYI, Ana │Cantata "Acuarela" │S1 S2 A │Fl,Ob,Cl, │
│ │1971 │ │ │Fg,C,Perc. │
│ │ │ │ │V1,2, Vla, │
│ │ │ │ │Vcel, Cb, │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│129.│VIVALDI, Antonio │Gloria D-Dur, RV 589 │S A T B │Ob, Tr, │
│ │1675 - 1741 │ │ Solo │V1,2, Vla, │
│ │ │ │ SSM │ Vcel │
├────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼────────┼───────────┤
│130.│ZIBERLIN, Francois │La nuit allume ses etoiles -│ S A │Fl, Ob, Cl,│
│ │ │Colinde │S A T/B │Fg, C, Pc │
└────┴───────────────────────┴────────────────────────────┴────────┴───────────┘
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
(coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Prof. dr. Ioan Oarcea Liceul de Muzică Tudor Ciortea, Braşov
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect.univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
în Învăţământul Preuniversitar - MECI
ANSAMBLU ORCHESTRAL/ INSTRUMENTAL
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Clasa a IX-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională,
profil artistic, specializarea muzică
Bucureşti, 2009
Notă de prezentare
În învăţământul vocaţional, profil artistic, specializarea muzică studiul disciplinei Ansamblu orchestral /instrumental reprezintă una dintre condiţiile fundamentale ale formării viitorilor instrumentişti /muzicieni.
Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a competenţelor dobândite de către elevi. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a absolvenţilor, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile intelectuale şi afective ale elevilor.
Prin curriculumul specific se vizează optimizarea studiului cântului instrumental în ansamblu, ca abordare metodică şi de conţinut, a repertoriului şi a manifestărilor specifice.
Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor. Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice, face din disciplina ansamblu orchestral/instrumental o activitate prin care elevul (individul) îşi lărgeşte orizontul cultural şi conştientizează rolul său ca parte dintr-un grup. Totodată, activitatea de cînt în ansamblu sporeşte posibilitatea de a activa ulterior într-o zonă a socialului la care accesul este rezervat unei anumite categorii, şi anume acelea de instrumentist într-o formaţie profesionistă.
Prezentul curriculumul include următoarele elemente de noutate:
- pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în domeniu;
- parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor şi a formării elevilor pentru interpretare muzicală într-o formaţie şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe pe utilizarea lor în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
Programa şcolară pentru Ansamblu orchestral/ instrumental, cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării în ansamblu;
- competenţe specifice şi conţinuturi structurate pentru fiecare an de studiu; progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de acestea.
- valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă.
- sugestii metodologice sunt oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a acestor discipline.
- repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia constituie un obiectiv important pentru realizarea progresului elevilor în învăţare.
Însă, cel mai important obiectiv pe care programa şi-l propune este acela de a proiecta opţiunile spre specializare (orientarea profesională) a elevilor într-un sistem care să permită capacitatea de comunicare în mediul artistic dar şi într-un sistem social în care urmează să se integreze ca şi producător şi consumator avizat de artă
Actuala structură a programei vizează o abordare flexibilă a demersului didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
COMPETENŢE GENERALE
1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale de gen
2. Transferarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de cânt în ansamblul orchestral/instrumental în contextul situaţiilor specifice
VALORI ŞI ATITUDINI
1. Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
2. Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
3. Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
4. Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
5. Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1. Valorificarea tehnicilor de interpretare │- Tehnici de interpretare instrumentală │
│instrumentală; │(acordaj, exerciţii de emisie a sunetului │
│ │ la instrument etc.) │
│1.2. Descifrarea partiturii respectând │- Elementele de limbaj propriu fiecărui │
│elementele de limbaj specific │ instrument în context orchestral │
│1.3. Evidenţierea elementelor morfologice │- Celula, figura, motivul, frază, perioadă│
│sintactice şi de forma ale stilurilor │ temă Forme strofice( rondoul, variaţiunea│
│muzicale │ etc.) │
│1.4. Exersarea individuală, în grup mic şi în │- Contrastul dinamic şi expresiv al │
│ansamblu a repertoriului specific │ temelor muzicale; │
│respectând tehnica de instrument cât şi │- Exerciţii melodice, armonice, ritmice │
│elementele de limbaj specifice │ realizate individual, pe partide si în │
│ │ ansamblu │
│1.5. Sincronizarea cântului instrumental în │- Exerciţii specifice │
│ansamblu │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1. Interpretarea respectând partitura şi │- Partitura │
│indicaţiile dirijorale │- Indicaţiile dirijorului; │
│2.2 Diferenţierea în interpretare a unor │- Elemente de limbaj muzical şi rolul lor │
│lucrări care fac parte din epoci stilistice │ expresiv: melodia, ritmul, tempoul, │
│diferite │ nuanţele, frazarea, combinaţiile timbrale│
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.3. Respectarea disciplinei specifice unei │- Reguli ale cântării în colectiv: │
│formaţii muzicale │elemente de conduită a membrilor formaţiei│
│ │instrumentale în cadrul unei manifestări │
│ │artistice, comportament scenic, etc. │
│ │ │
│2.4. Comunicarea interactivă în cadrul grupului│- Colaborarea în asigurarea reuşitei, │
│ │ conştiinţa contribuţiei individuale la │
│ │ actul artistic colectiv, satisfacţia faţă│
│ │ de propriile rezultate, respectul faţă │
│ │ de valorile arte, etc. │
│ │ │
│2.5. Optimizarea interpretării pe baza analizei│- Comentarii privind recitalurile, │
│reacţiei publicului │spectacolele concertele, concursurile │
│ │Cronici de specialitate │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
LISTA DE CONŢINUTURI
Tehnici de interpretare instrumentală:
● acordaj, tehnici de emisie a sunetului la instrument
Elementele de limbaj muzical propriu fiecărui instrument :
● pentru instrumentele cu coarde, pentru instrumentele de suflat - percuţie
Elemente de structură muzicală:
● celula, figura ,motivul, tema, fraza, perioadă
Interpretarea:
● partitura
● indicaţiile dirijorale
● comentarii asupra propriei interpretări şi a altora în concerte, spectacole, concursuri
Elemente de conduită corală:
● comportament scenic
● autocontrol
Cronici de specialitate:
● analize, discuţii, comentarii asupra repertoriului interpretat şi
SUGESTII METODOLOGICE
Interpretarea instrumentală în ansamblu realizează un sincretism al părţii (individul) cu întregul (colectivul), fiind una din modalităţile cele mai eficiente de formare a spiritului de lucru în echipă. Participarea instrumentistului într-o formaţie orchestrală contribuie la conştientizarea acestuia la apartenenţa la grup, la disciplinarea şi la socializarea sa; totodată, prin transferul de la studiul pe partide (grup mic) la interpretarea în ansamblu complet în concerte, determină dezvoltarea la elev a capacităţii de autocontrol ( emoţii, stări, sentimente), a capacităţii de memorizare şi de atenţie distributivă până la încheierea activităţii.
În vederea realizării progresului în învăţare, în studierea disciplinei Ansamblu orchestral/ instrumenta/, este necesar studiul suplimentar (pe partide de instrumente), dar şi individual unde elevul trebuie să-şi aprofundeze prin exerciţiu rolul ce-i revine în ansamblu, nu numai în vederea pregătirii pentru concerte, înregistrări ci şi pentru desăvârşirea sa instrumentală. De aceea, recomandăm profesorului de instrument să acorde în cadrul celor 3 ore de instrument principal prevăzute prin planul de învăţământ, un timp suficient şi studiului ştimei de orchestră a elevului.
Deoarece în învăţământul muzical de specialitate, cu fiecare an, solicitările elevilor pentru studiul anumitor instrumente variază în funcţie de diferitele opţiuni ale acestora precum şi de diferitele conjuncturi, se recomandă ca fiecare profesor să se adapteze la situaţia dată prin abordarea unui repertoriu adecvat astfel încât elevul, indiferent de context, să beneficieze de ora de ansamblu orchestral/instrumental.
Varietatea repertoriului abordat, oferă elevilor instrumentişti posibilitatea de a materializa - prin redarea practică a lucrărilor muzicale - trăsăturile stilistice aparţinând epocilor studiate în cadrul altor discipline de specialitate din curriculum diferenţiat. În acest sens, recomandăm profesorului să abordeze cu precădere repertoriul preclasic, baroc până la preclasicul timpuriu deoarece:
- scriitura permite abordarea acestui repertoriu în concordanţă cu achiziţiile învăţării până la această vârstă, dezvoltând în acelaşi timp deprinderea de a cânta în ansamblu
- formează premiza pentru înţelegerea unui repertoriu de complexitate sporită, caracteristică etapelor următoare în interpretarea orchestrală/instrumentală.
Repertoriul ansamblului instrumental/orchestral va cuprinde cel puţin o lucrare românească.
În selectarea repertoriului, indiferent de stilul căruia îi aparţine, profesorul trebuie să aibă în vedere ca acesta:
- să aibă o valoare muzicală recunoscută;
- să se constituie într-o primă achiziţie de creaţii de referinţă necesare formării viitorului instrumentist;
- să fie adecvat vârstei, nivelului de înţelegere al elevilor şi să corespundă posibilităţilor interpretative ale ansamblului;
- să păstreze un raport de 65-70% pentru lucrările simfonice şi 30-35% pentru lucrările de acompaniament.
Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice ansamblului coral, în evaluarea elevilor se va apela cu predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora, atât în cadrul partidei, cât şi al ansamblului. Se folosesc inclusiv formele de evaluare sumativă a manifestărilor artistice colective - concerte, simpozioane, concursuri.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev...../Clasa..... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:..........
┌────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┬─────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │Evaluare │Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┴─────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│Sarcini de │ Obser- │
│lecţiei│operaţionale│esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ vaţii │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii│Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare │de învăţare│didactice│de evaluare│ │
│ │ │ │ │utilizate│ │ │
│ │ │ ─────── │ ──────── │ │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
REPERTORIU (SUGESTII)
CORELLI, Arcangelo - Concerti grossi
1653 - 1713
VIVALDI, Antonio - Sinfonii
1675? - 1741 - Concerte
- Anotimpurile
GEMINNIANI, Francesco - Concerti grossi
1679 - 1762
TELEMANN, Georg Philipp - Suite
1681 - 1767
HAENDEL, Georg Friedrich - Concerti grossi
1685 - 1759 - Suite
- Uverturi
GLUCK, Christoph Willibald - Uverturi (Alceste, Iphigenii, Orfeu)
1714 - 1787 - Suite
RAMEAU, Jean-Philippe - Suite de balet
1683 - 1764 - Uverturi
BYRD, William - Suite de balet
1543 - 1623 - Uverturi
HAYDN, Joseph - Simfonii
1732 - 1809
POPOVICI DORU - Codex Caioni
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
(coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Prof. Nicolae Racu Liceul de Muzică Dinu Lipatti, Bucureşti
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect.univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
în Învăţământul Preuniversitar - MECI
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
ISTORIA MUZICII
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
Clasele a XI-a şi a XII-a
Curriculum diferenţiat pentru filiera
vocaţională, profil artistic, specializarea muzică
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Conţinuturile şi structura programei pentru disciplina Istoria muzicii, clasele a XI - a şi a XII - a au în vedere continuarea pregătirii artistice de specialitate, împlinind prin studiul cronologic perioada de timp de cca 200 de ani, de la sfârşitul secolului al XVIII lea şi până în zilele noastre, cu accent sporit pe creaţia muzicală românească. Programa se adresează elevilor din liceele de muzică şi de la toate secţiile.
Scopul declarat, acela al definirii personalităţii artistice a viitorului muzician şi om de cultură, este concentrat asupra laturii instructiv-formative, ce conferă pe lângă un suport teoretic adecvat, stabilitate pregătirii practice de specialitate tuturor elevilor din liceele vocaţionale, indiferent de specializarea ce urmează a fi absolvită.
Gândită ca un instrument de lucru flexibil, prezentă programa confruntă elevul cu evoluţia creaţiei, gândirii şi stilisticii compoziţionale a ultimelor secole, propunându-şi să ofere elemente de comparaţie indispensabile propriei sale personalităţi ca şi instrumentarul practic de descoperire şi redescoperire a valorilor autentice, centrând la nivel maximal interesul pe elev şi propriile sale opţiuni artistice.
În acest sens, disciplina Istoria muzicii îşi propune:
● să familiarizeze elevul cu terminologia de specialitate muzicală, estetică, din sfera sociologiei artei, elaborată pe baza cunoaşterii conceptelor operaţionale fundamentale;
● să formeze deprinderile şi tehnicile de lucru privind selectarea informaţiei istorice folosind cele mai variate şi mai noi tehnici de procesare a acesteia, pornind de la cele tradiţionale şi având un accent sporit asupra accesării calculatorului nu numai ca mijloc de informare, dar şi ca partener al propriilor valenţe creative;
● să genereze strategii cognitive şi afective bazate pe relaţii interdisciplinare în interiorul domeniului artistic, dar şi cu domenii tangente ( literatură, poezie,filozofie, teologie, matematică), deschizând sfera tehnicilor de creaţie şi redare a muzicii prin noile cuceriri ale secolului 21(instrumente electronice, acustice, tehnologia informaţională computerizată - TIC);
● să fundamenteze capacităţile proprii de valorizare în cadrul unui sistem coerent, bazat pe o cunoaştere prealabilă a opţiunilor celor mai importanţi reprezentanţi ai domeniului;
● să ierarhizeze valoric creaţia şi creatorii studiaţi pe baza criteriilor individuale, conştientizate şi fundamentate teoretic în anii anteriori, trecând interesul în mod special asupra opţiunilor proprii ale elevilor, consolidate inclusiv prin sporirea capacităţii acestora de argumentare;
● să ajute viitorii artişti să-şi exprime propria personalitate creatoare prin formulări de intenţionalitate, într-un limbaj specializat, prin comparaţie cu istoria apropiată şi cea contemporană, prin raportare la stilistica atât de variată a secolelor XIX - XX şi la reprezentanţii de frunte ai culturii naţionale şi universale;
● să proiecteze opţiunile spre specializare (orientarea profesională) a elevilor într-un sistem care să permită capacitatea de comunicare în mediul artistic dar şi într-un sistem social în care urmează să se integreze ca şi producător şi consumator avizat de artă.
Programa şcolară pentru disciplina istoria muzicii cuprinde:
- competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice tuturor secţiilor din liceele de muzică;
- competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu,
- valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă;
- sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea conţinuturilor precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare.
Prezenta programă are în vedere pregătirea elevilor pentru examenul de certificare a competenţelor profesionale, fără de care susţinerea acesteia nu poate fi îndeplinită în totalitate; ne referim la pregătirea viitorilor instrumentişti care trebuie să aibă la bază cunoaşterea istorică şi stilistică a conţinuturilor la instrument în vederea unei interpretări de calitate - pe de-o parte, pe de altă parte, studiul disciplinei fundamentează pe principii ştiinţifice susţinerea componentei teoretice a examenului.
Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate, cu accent pe asimilarea unor sisteme valorice ce se vor constitui în modele pentru găsirea propriului sistem axiologic.
Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
COMPETENŢE GENERALE
1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor artistice, în scopul comunicării unor variate opinii estetice; operarea cu noţiuni şi concepte specifice
2. Investigarea istorico-stilistică şi structurală a fenomenului muzical
VALORI ŞI ATITUDINI
● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal
● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală
● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XI-A
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1 Operarea cu termeni şi concepte specifice │- curent artistic, epocă culturală, stil, │
│artei şi culturii în perioada cuprinsă în │mişcare literară şi artistică, romantism, │
│ultimele decenii ale secolului al XVIII lea │transcedental, inspiraţie, libertatea │
│şi sfârşitul secolului al XIX lea │formală, expresie şi limbaj specific, │
│ │(programatism, virtuozitate, polimetrie/ │
│ │poliritmie, culoare timbrală, cantilena │
│ │etc.) │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.2 Recunoaşterea caracteristicilor generale │- predominarea sentimentului │
│ale romantismului prin compararea cu elementele│- preponderenţa conţinutului asupra formei│
│specifice limbajului şi expresiei muzicale │- caracterul polemic şi libertatea formală│
│clasice │- tematicile preferate (valorificarea │
├───────────────────────────────────────────────┤imaginaţiei, afectivitatea, recurgerea la │
│1.3 Identificarea în urma audiţiei a │folclor, istorie, visul, liricul, │
│principalelor genuri şi forme caracteristice │fantasticul, pateticul, feericul, bizarul,│
│curentului romantic si a unor motive/teme │grotescul, etc) │
│muzicale din lucrările reprezentative ale │- amestecul formelor si apelul la │
│sec. al XIX lea │sincretism (contopirea muzicii, poeziei, │
│ │teatrului, baletului şi picturii) │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.4 Redarea în scris sau practic (vocal/ │- creaţia muzicală a sec. XIX │
│instrumental) a unor teme/fragmente muzicale │- încadrarea corectă în epocă/stil a │
│aparţinând stilului romantic │lucrărilor audiate(concert, simfonie, │
├───────────────────────────────────────────────┤sonată, cvartet, operă, vocal-simfonic) │
│1.5 Utilizarea programelor de scriere muzicală │- identificarea auditivă a principalelor │
│pe calculator în vederea aplicării mijloacelor │forme muzicale (forme strofice, rondo, │
│contemporane de stocare si comunicare a │variaţiuni, sonată) │
│informatiei │- redarea vocală/instrumentală sau în │
├───────────────────────────────────────────────┤notaţie tradiţională a unor teme muzicale │
│1.6 Compararea diverselor mijloace de │reprezentative din creaţia compozitorilor │
│informare, tradiţionale sau moderne, în │secolului al XIX-lea │
│vederea selectării bagajului de cunoştinţe │- utilizarea programelor digitale in │
│necesare formării individuale generale şi de │vederea reproducerii unor fragmente de │
│specialitate │partituri │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1 Aprecierea comparativă a creaţiilor │- diversitatea stilistică a muzicii │
│muzicale din secolul al XIX- lea din │sec. XIX │
│perspectivă istorică şi stilistică │- genuri şi forme ale muzicii clasice şi │
├───────────────────────────────────────────────┤romantice │
│2.2 Corelarea datelor istoriei muzicii cu │- programatismul muzical prezentarea/ │
│evenimentele istorice culturale şi sociale │comentarea creaţiei compozitorilor │
│ale sec. al XIX -lea │reprezentativi şi a marilor epoci │
├───────────────────────────────────────────────┤creatoare │
│2.3 Inventarierea artelor care concură alături │- ethos-ul muzicii programatice cu │
│de muzică la sincretismul de factură romantică │tema/subiectul acesteia │
├───────────────────────────────────────────────┤-viziunea interdisciplinară, sustinuta cu │
│2.4 Operarea cu analogii stilistice şi creative│argumente literare, plastice, coregrafice │
│între artele de expresie (muzică, literatură, │sau istorice (după caz) │
│dans) în perspectivă interdisciplinară │- analiza unor stiluri individuale de │
├───────────────────────────────────────────────┤creatie si interpretare (Beethoven, │
│2.5 Folosirea surselor de informaţie │Brahms, Verdi, Wagner, Paganini, Chopin, │
│muzicologică de redare, control şi stocare │Liszt, etc.) │
│(carte, media, aparatură electronică, computer)│- diversiatea stilistica în creaţia │
│în scopul formării de cunoştinţe privind │literar-artistică a secolului al XIX-lea: │
│domeniul de specializare │analiză comparată │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
LISTA ELEMENTELOR DE CONŢINUT
Perioada trecerii de la Clasicismul vienez la Romantism - importanţa înnoirilor creative ale compozitorului L. van Beethoven
Romantismul
● curentul "Sturm und Drang"
● muzica şi literatura
● elemente romantice în creaţia beethoveniană
● începuturile romantismului: Weber, Schubert, Mendelssohn-Bartholdy
● programatismul
● miniatura vocală şi instrumentală
● sonata
● simfonia
● simfonia programatică şi poemul simfonic (Berlioz, Liszt)
● virtuozitatea interpretativă (Paganini, Schumann, Chopin, Liszt)
● Brahms
● Ceaikovski şi alţi reprezentanţi de seamă ai şcolilor naţionale
● opera: Bellini, Donizetti, Rossini, Verdi
● drama muzicală: Wagner
● academiştii francezi: Franck, Saint-Saens
● culturile naţionale: rusă, norvegiană, finlandeză, spaniolă, cehă, maghiară, română etc.
● Postromantismul: Bruckner, Mahler, R.Strauss
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XII-A
┌───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Competenţe specifice │ Conţinuturi │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.1 Operarea cu termeni şi concepte specifice │- triada creaţiei, interpretare, receptare│
│artei şi culturii în perioada cuprinsă în │mesajul estetic, ambiguitatea la nivelul │
│ultimele decenii ale secolului al XIX lea şi │creaţiei artistice, aleatorism, bruitism, │
│ale secolului XX │structuralism, înnoiri de limbaj, şcoala │
├───────────────────────────────────────────────┤de creaţie, limbaje de sinteza, etc.) │
│1.2 Recunoaşterea auditivă a elementelor │- creaţia muzicală a sec. XX - │
│stilistice proprii diversităţii creative a │diversitate, individualizare, mijloace │
│secolului XX (inclusiv a unor motive/teme/ │moderne de creaţie, interpretare şi │
│structuri sonore din lucrările audiate) │difuzare a muzicii în epoca │
├───────────────────────────────────────────────┤contemporana │
│1.3 Utilizarea programelor de scriere muzicală │- elemente de scriere muzicală ( notaţie │
│pe calculator în vederea valorificării │nonconvenţionale) în sec. XX │
│multiplelor posibilităţi creative ale │- alte surse sonore (banda magnetică, │
│secolului XX │surse electronice, zgomotul ) │
├───────────────────────────────────────────────┤-limbaj specific (atonalismul, hexatonica,│
│1.4 Selectarea diferenţiată a mijloacelor de │dodecafonia serială, serialismul, muzica │
│informare, tradiţionale sau moderne, în vederea│concretă, stocastică, electronică) │
│abordării individualizate a bagajului │- structuralismul, aleatorismul controlat │
│informaţional necesar formării individuale │ │
│generale şi de specialitate │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│1.5 Utilizarea partiturii muzicale pe baza │- creaţia muzicală românească din a doua │
│experienţei personale acumulate, în procesul │jumatate a secolului al XIX-lea şi până │
│înţelegerii complexe a mesajului artistic din │astăzi │
│creaţia românească a sec. XX │ │
├───────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│2.1 Corelarea datelor istoriei muzicii cu │- curente ale muzicii sec. XX verismul: │
│evenimentele istorice si sociale ale celei de │Leoncavallo, Mascagni, Puccini, - │
│a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea si sec. XX │simfonismul italian: Respighi - │
├───────────────────────────────────────────────┤impresionismul: Debussy, Ravel │
│2.2 Identificarea elementelor comune si a celor│- expresionismul: Stravinski, cea de-a │
│diferenţiate ale lucrărilor româneşti şi │doua şcoală vieneză; neoclasicismul │
│universale compuse în aceeaşi perioadă │secolului XX ( cu toate variantele sale), │
├───────────────────────────────────────────────┤şcolile naţionale ale sec. XX: rusă, │
│2.3 Comentarea particularităţilor lucrărilor │franceză, germană, poloneză, engleză, │
│audiate din punct de vedere stucturilor │spaniolă, maghiară, americană etc. │
│compozitionale, al genului formei si stilului │- tendinţe diversificate (influenţa │
├───────────────────────────────────────────────┤apusena, valorificarea folclorului şi │
│2.4 Recunoaşterea surselor populare si a │tradiţia bizantină) in creatia │
│influentelor apusene in creaţia cultă │reprezentanţilor şcolii muzicale │
│românească, vocala si instrumentala │româneşti (G. Enescu, P. Constantinescu, │
├───────────────────────────────────────────────┤M. Jora, D.G. Kiriac, Gh. Cucu, S. │
│2.5 Compararea celor mai importante stiluri │Drăgoi, T. Brediceanu, Vieru, W. Berger, │
│creative ale secolului XX si a limbajului lor │Şt. Niculescu, A. Stroe, T. Olah, P. │
│specific cel muzical cu cel literal/plastic, │Bentoiu, S. Toduţă, T. Jarda, C. Ţăranu) │
│aportul altor genuri - jazz-ul al filozofiei │- analiza comparata a stilurilor în │
│si al ştiinţelor în creaţie: matematica, │creaţia literar-artistică românească şi │
│fizica, acustica, electronica, informatica │universală │
│etc.) │- instituţiile de cultură şi arta │
├───────────────────────────────────────────────┤românească │
│2.6 Corelarea marilor epoci creatoare din │- elemente comune privind influenţele │
│muzică, literatură şi artele vizuale prin │neoromantice, veriste, simboliste, │
│intermediul dezbaterii orale si scrise │neoclasice, impresioniste, expresioniste, │
├───────────────────────────────────────────────┤folclorice în muzică şi în alte arte │
│2.7 Emiterea unor judecăţi de valoare privind │pecum literatura, teatrul, filmul, arte │
│creaţia secolului XX si a compozitorilor │sincretice │
│reprezentativi din muzica universala si │- rolul tehnologiei contemporane in arta │
│naţională │ │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
LISTA ELEMENTELOR DE CONŢINUT
Curentele secolului XX:
● verismul: Leoncavallo, Mascagni, Puccini
● simfonismul italian: Respighi
● impresionismul: Debussy, Ravel
● expresionismul:
- Stravinski
- cea de-a doua şcoală vieneză
● neoclasicismul secolului XX
● şcolile naţionale ale sec. XX: rusă, franceză, germană, poloneză, engleză, spaniolă, maghiară, americană
● înnoirile sec. XX: aleatorism, muzică concretă, electronică, stocastică (Varese, Cage, Boulez, Stockhausen, Xenakis, Ligeti)
● creatori de moduri de sinteză (Stravinski, Messiaen, Bartok, Vieru, St. Niculescu )
● noi surse sonore şi modificările de notaţie în muzica secolului XX Istoria muzicii româneşti
● începuturile muzicii culte în Principatele Române şi Transilvania
● influenţe folclorice şi tradiţia bizantină: I. Căianu, D. Cantemir, A. Pann
● muzica corală şi vocal-simfonică, opera, opereta, baletul
● G. Enescu: creator, interpret, pedagog, dirijor
● compozitori post-enescieni: P. Constantinescu, M. Jora
● valorificarea folclorului: D.G. Kiriac, Gh. Cucu, S. Drăgoi, T. Brediceanu, etc.
● instituţiile de cultură muzicală, interpretarea şi muzicologia românească
● integrarea muzicii româneşti în contextul european, diversificarea stilistică: A. Vieru, W. Berger, Şt. Niculescu, A. Stroe, T. Olah, P. Bentoiu, S. Toduţă, T. Jarda, S. Păutza, C. Ţăranu
● compozitori, dirijori, interpreţi ai noii generaţii
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru disciplina Istoria muzicii, prezenta programă permite profesorului o abordare metodică flexibilă, propunându-şi să fundamenteze la nivel teoretic şi practic orizontul cultural al viitorilor tineri muzicieni. Având in vedere că specificul disciplinei impune, pe lângă o abordare tematică, şi o tratare tradiţională cronologică, conţinuturile obligatorii prevăzute în programă urmează a fi parcurse în succesiunea lor istorică, dar numai după ce elevii dobândesc, treptat, atât cunoştinţele conceptuale, cât şi pe cele stilistice, relevate în practica muzicală propriu-zisă.
Astfel, în vederea asimilării lexicului şi operării cu limbajul specific disciplinei, cât şi pentru cunoaşterea în profunzime a contextului istorico-stilistic, elementele de bază ale noului curriculum îmbină latura teoretică cu cea aplicativă prin:
- utilizarea audiţiei muzicale orientată către conştientizarea elementelor de limbaj şi expresie, definitorii stilistic, în funcţie de epocile studiate;
- folosirea unor tehnici variate de informare şi de cercetare de factură muzicologică, utilizarea partiturii şi a materialelor de specialitate (diverse surse de informaţie, de la dicţionar la internet).
- apelarea la tehnici de informare şi creaţie asistată de calculator prin utilizarea competenţelor specifice din programă.
Exemplificare: competenţei 2.5. de la clasa a XI-a îi revine un conţinut care poate fi materializat cu ajutorul calculatorului astfel: informaţii din domeniul literaturii artelor plastice, filozofiei sau teologiei sunt stocate prin mijloace specifice şi coroborate în aşa fel încât finalitatea aplicaţiei ar trebuie să prezinte elevului o imagine istorică şi stilistică complexă. Un alt exemplu cu aplicabilitate la clasa a XII a îl reprezintă competenţa 1.3. în care se poate realiza cu ajutorul calculatorului o serie dodecafonică ce îi va permite elevului să-şi îmbogăţească cunoştinţele şi să aplice informaţiile cu caracter general privind expresionismul muzical cu activitatea de creaţie în stilul celei de-a doua şcoli vieneze.
Libertatea de opţiune a cadrului didactic în raport cu demersul metodologic se va reflecta în primul rând în alegerea materialului muzical ce urmează a fi audiat, în selectarea bibliografiei, în funcţie de resursele locale (de exemplu, instituţiile muzicale şi culturale din localitate, biblioteci, eventual instituţii de învăţământ superior), de condiţiile existente în şcoală şi de individualitatea fiecărui elev sau grup de elevi cu preocupări şi interese convergente. În acest sens, audiţia muzicală va fi orientată de către profesor spre elementele de limbaj, stilistice sau expresiv-intenţionale cu o importanţă covârşitoare pentru realizarea tuturor competenţelor pe care le impune prezentul curriculum. Nu trebuie să uităm că adevăratul contact cu arta muzicală se face în sala de concert, suportul electronic fiind doar o alternativă modernă la veritabila întâlnire nemijlocită cu spiritul creaţiei muzicale.
Pentru a putea înţelege şi accesa informaţia de specialitate, elevii urmează a fi familiarizaţi cu terminologia specifică disciplinelor muzicale, ce cuprinde, obligatoriu, o bază conceptuală, în principal de natură estetică, cu care elevii urmează a se familiariza de la începutul studierii obiectului Istoria muzicii, în scopul de a realiza comunicarea prin limbajul specializat al disciplinei. La finalizarea studiilor, noul curriculum a avut în vedere ca viitorul absolvent al studiilor specializate muzicale să poată comunica propriile opţiuni estetice şi să formuleze judecăţi de valoare, avizate şi argumentate.
Cel puţin la fel de importantă pentru realizarea majorităţii competenţelor specifice claselor a XI a - a XII-a este capacitatea profesorului de formare la elev a unei metode adecvate, riguros ştiinţifice, de lucru cu materialele de informare utilizate în scopul perfecţionării continue a tinerilor muzicieni ca viitori profesionişti şi oameni de cultură, într-o epocă a informaţiei - tehnica care se pot concretiza inclusiv în susţinerea examenului de certificare a competenţelor profesionale.
În acest sens, se vor propune de către profesor bibliografii cuprinzând studii muzicologice tematice, lucrări de sinteză, inclusiv aparţinând domeniilor adiacente (estetică, filosofie, sociologia artei, literatură). Profesorul va indica cele mai semnificative capitole pentru tema abordată, pentru a fi citite, comentate sau rezumate de către elevi. De asemenea, pot fi utilizate monografii ale personalităţilor culturale sau artistice studiate, dicţionare, diverse capitole din lucrări teoretice mai ample, din care profesorul va indica elevului tema, capitolul, ideea sau chiar numai conceptul pentru a cărui cunoaştere se propune bibliografia.
Se sugerează profesorului ca în timpul desfăşurării activităţii de predare-învăţare să recurgă şi la alte modalităţi de exemplificare a conţinuturilor studiate cum ar fi exemplificarea de către elev a unui fragment muzical pe care acesta îl are în repertoriu cu scopul de a trezi interesul elevilor pentru comentarii avizate (metoda brain storming).
Pentru selectarea materialului bibliografic indicat de profesor, se va avea în vedere formarea capacităţii de selecţie a elevului pentru a alege cele mai reprezentative surse.
Ceea ce rămâne definitoriu pentru conţinutul disciplinei şi deosebit de important pentru dimensiunea sa formativă este metodologia de lucru cu informaţia la nivel muzicologic, de la partitura muzicală, la participarea la spectacolul muzical ca eveniment unic artistic şi cultural, la tehnici de lucru cu dicţionarul, cartea de specialitate, internetul şi modalităţile de selecţie avizată şi conştientă dintr-o largă ofertă de discuri, casete, programe mass-media.
În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate instrumente de evaluare precum cele traditionale (orale, scrise - teste, teze - practice - exemplificari vocale, instrumentale, cu ajutorul computerului, etc) dar si cele complementare, specifice ultimilor 2 ani de invatamant preuniversitar (de specializare)
● investigaţia
● proiectul
● portofoliul
● autoevaluarea
● studiul de caz
Prin acest document, se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.
Profesorul este chemat să depisteze elevii ale căror înclinaţii, sunt îndreptate mai mult către muzicologie, comunicare prin mijloace media, pe cei capabili de performanţă şi în îndrumarea lui competentă, să poată participa la diferite activităţii specifice (presă, comunicări ştiinţifice, concursuri şcolare etc). Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
Liceul: Elev...../Clasa..... /Nr. de ore săpt....
Disciplina: Anul şcolar...........
Profesor:..........
┌────────────┬──────────────┬───────────────┬─────────┬─────────┬────────────┐
│ Competenţe │ Conţinuturi │ Activităţi de │ Resurse │Evaluare │Observaţii │
│ specifice │ (detalieri) │ învăţare │ │ │ │
├────────────┼──────────────┼───────────────┼─────────┼─────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴──────────────┴───────────────┴─────────┴─────────┴────────────┘
Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
Model A
┌───────┬────────────┬──────────┬─────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Activităţi│Strategii│Activităţi │Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare│didactice│de învăţare│de evaluare│ │
└───────┴────────────┴──────────┴─────────┴───────────┴───────────┴──────────┘
Model B
┌───────┬────────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────────┬────────┐
│Etapele│ Obiective │Conţinuturi│Strategii│Sarcini de │ Obser- │
│lecţiei│operaţionale│esenţiale │didactice│predare-învăţare-evaluare│ vaţii │
└───────┴────────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────────┴────────┘
Model C
┌───────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│Etapele│ Obiective │Strategii │Strategii │Strategii│Instrumente│Observaţii│
│lecţiei│operaţionale│de predare │de învăţare│didactice│de evaluare│ │
│ │ │ │ │utilizate│ │ │
│ │ │ ─────── │ ──────── │ │ │ │
│ │ │Activitatea│Activitatea│ │ │ │
│ │ │ cadrului │ elevului │ │ │ │
│ │ │ didactic │ │ │ │ │
└───────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
Autorii programei şcolare:
Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
(coord.) în Învăţământul Preuniversitar - MECI
Prof. dr. Doina Anca Floriştean Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti
Consultanţi pe probleme de curriculum:
Lect. univ. dr. Firuţa Tacea Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea Bucureşti
Prof. Cornelia Dumitriu Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
în Învăţământul Preuniversitar - MECI