EMITENT:     Curtea Constituţională
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 528 din 14 iulie 2008

    Ioan Vida                - preşedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecător
    Aspazia Cojocaru         - judecător
    Acsinte Gaspar           - judecător
    Ion Predescu             - judecător
    Puskas Valentin Zoltan   - judecător
    Tudorel Toader           - judecător
    Augustin Zegrean         - judecător
    Ion Tiucă                - procuror
    Maria Bratu              - magistrat-asistent

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie ridicată de Neagoe Bogza în Dosarul nr. 5.696/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    La apelul nominal se prezintă personal partea Georgeta Dumitrescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecăţii formulată de apărătorul părţilor Marioara Dumitrescu, Petre Lăzărescu şi Aristiţa Cindea.
    Georgeta Dumitrescu se opune amânării judecării cauzei.
    Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri.
    Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii formulată de Marioara Dumitrescu, Petre Lăzărescu şi Aristiţa Cindea, prin apărător .
    Cauza se află în stare de judecată.
    Partea prezentă solicită respingerea excepţiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 5 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.696/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie ridicată de Neagoe Bogza într-un proces civil având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzarecumpărare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece interzice unui liber-profesionist (avocat) ca, în calitatea sa de persoană fizică, neprevalându-se în niciun fel de calitatea sa profesională, să cumpere drepturi litigioase. Astfel, susţine acesta, "este evidentă neconstituţionalitatea acestui text a cărui interpretare lasă mult de dorit, deoarece pune pe acelaşi calapod profesia de avocat cu aceea de magistrat şi, în mod nejustificat, se încalcă principiul libertăţii actelor juridice". De asemenea, apreciază că interpretarea art. 1309 din Codul civil trebuie făcută în sensul că acest text instituie o nulitate relativă, şi nu una absolută, învederând că şi părerile în doctrina juridică sunt împărţite în acest sens.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că textul de lege criticat are ca scop protejarea tuturor justiţiabililor împotriva unor astfel de vânzări, considerate imorale de lege prin atingerea pe care o aduc principiului independenţei şi caracterului obiectiv al actului de justiţie. Pentru aceste motive consideră excepţia neîntemeiată.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră excepţia ca neîntemeiată. În acest sens, arată că interdicţia cumpărării de drepturi litigioase de către avocaţi este necesară şi justificată de raţiuni de interes public, anume aceea de a păstra şi consolida încrederea cetăţenilor în actul de înfăptuire a justiţiei.
    Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei îl constituie art. 1309 din Codul civil, care prevede următoarele: "Judecătorii şi supleanţii (grad judecătoresc desfiinţat), membrii ministerului public (procurorii) şi avocaţii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt în competenţa tribunalului judeţean în a cărui rază teritorială îşi exercită funcţiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze şi daune-interese."
    Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
    Potrivit art. 1309 din Codul civil, magistraţii şi avocaţii nu pot dobândi pe cale de cesiune drepturi litigioase care sunt de competenţa tribunalului judeţean în a cărui circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia aceştia. Această interdicţie este o incapacitate determinată de raţiuni de ordine publică, şi anume apărarea prestigiului magistraţilor şi a corpului de avocaţi, pentru a nu fi expuşi la bănuiala de a fi intervenit pentru soluţionarea favorabilă a acţiunilor având ca obiect drepturi litigioase dobândite prin cesiune. Interdicţia priveşte numai litigiile pendinte în circumscripţia tribunalului judeţean unde aceştia îşi desfăşoară activitatea.
    Întrucât această interdicţie este întemeiată pe un motiv de ordine publică, este de principiu că încălcarea ei se sancţionează cu nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat şi cu suportarea cheltuielilor vînzării-cumpărării şi plata daunelor-interese. Asemenea acte nu pot însă să constituie temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece actele juridice lovite de nulitate nu pot produce efecte juridice. De aceea, instituirea sancţiunii nulităţii absolute a unui contract încheiat cu încălcarea prevederilor legale constituie prin ea însăşi o protecţie a dreptului de proprietate dobândit în mod licit, în deplin acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
    Pe de altă parte, Curtea reţine că prevederile art. 1309 din Codul civil sunt în acord cu art. 57 din Legea fundamentală, potrivit căruia cetăţenii români trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale, printre care şi dreptul de proprietate, cu bună-credinţă, respectându-se astfel dispoziţiile imperative ale legii.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie ridicată de Neagoe Bogza în Dosarul nr. 5.696/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                           prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                                  Maria Bratu