EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 810D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor", excepţie ridicată de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a celor două cauze, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 810D/2008 la Dosarul nr. 506D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 20.605/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin Încheierea din 11 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.565/231/2007, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor".
Excepţia a fost ridicată de Gogu Marius Valentin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa de judecată arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc competenţa materială a judecătoriei pentru soluţionarea plângerilor contravenţionale, contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, deoarece instituie o excepţie nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative. Prin Decizia nr. 349/2003, Curtea Constituţională a calificat expres procesul-verbal de contravenţie ca fiind "act administrativ de constatare". Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie în temeiul cărora competenţa verificării legalităţii tuturor actelor administrative, cu excepţiile expres şi limitativ stabilite de însuşi legiuitorul constituant, aparţine instanţei specializate de contencios administrativ. Pe de altă parte, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc, conform art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală, prin lege organică. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu are un astfel de caracter, o ordonanţă de guvern simplă neputând reglementa în domeniul legilor organice. În plus, art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - legea organică în materie - nu enumeră şi judecătoria ca instanţă competentă în domeniul exercitării controlului de legalitate al tuturor actelor administrative, cu excepţia celor expres prevăzute de Constituţie.
În Dosarul nr. 810D/2008, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 îngrădesc liberul acces la justiţie al petentului, prin aceea că îl supun la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altă localitate şi favorizează în acelaşi timp agentul constatator, deoarece litigiul revine spre soluţionare instanţei de judecată din raza sa teritorială. Arată, în acest sens, că procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale este calificată drept o procedură de contencios administrativ. Aplicându-se prevederile art. 8 din Codul de procedură civilă - dreptul comun în materia contenciosului administrativ sub aspectul competenţei teritoriale -, rezultă că în astfel de cauze competenţa de judecată aparţine fie instanţei din capitala ţării, fie celei de la reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. Or, petentul din plângerea contravenţională nu beneficiază de acest drept, fiind afectate principiul egalităţii şi liberul acces la justiţie.
Judecătoria Focşani, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 810D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu îngrădesc accesul liber la justiţie, "atât timp cât petentul a solicitat, conform precizărilor din plângere, judecarea în lipsă".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzut de art. 52 din Constituţie, şi nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (6) din aceasta, în condiţiile în care alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. În plus, art. 34 din ordonanţa criticată prevede că "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului".
Totodată, textul de lege criticat nu poate fi disociat de cel al art. 32 alin. (1) din ordonanţă, care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 953/2006 a Curţii Constituţionale, fapt pentru care se apreciază că dispoziţiile art. 32 alin. (2) nu corespund exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, sub aspectul accesibilităţii şi previzibilităţii acestora.
Menţionează, de asemenea, că nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii atribuirea către judecătoria locului săvârşirii faptei a competenţei de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, aceasta reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, dar şi a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. În plus, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, iar nu procedura contenciosului administrativ. Textul de lege criticat nu îngrădeşte nici liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, deoarece, pe de o parte, acesta instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea contravenţională poate fi atacată cu recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. În Dosarul nr. 810D/2008, Curtea Constituţională a fost sesizată, prin încheiere, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor", însă, din motivarea autorului excepţiei, rezultă că obiectul acesteia se rezumă în realitate la prevederile alin. (2) ale art. 32 din ordonanţa menţionată, care au următorul cuprins: "(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (1) care consacră liberul acces la justiţie, ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat, în esenţă, că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti, exprimând chiar o aplicare a principiului specialia generalibus derogant. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale, astfel că nu se poate pretinde încălcarea art. 126 alin. (6) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate creează o discriminare nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai reţinut cu acelaşi prilej că, din punctul de vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată şi responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susţinută de autorul excepţiei că soluţionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege atacat faţă de prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, că "normele constituţionale invocate conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauza de faţă este criticată o ordonanţă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cărora legiferarea are loc numai prin lege organică".
Având în vedere că în jurisprudenţa indicată Curtea Constituţională a răspuns tuturor criticilor de neconstituţionalitate formulate şi în prezenta cauză, se constată că atât soluţiile pronunţate prin deciziile la care s-a făcut referire, cât şi considerentele ce au stat la baza lor îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 20.605/299/2007 şi de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi